Ce se întâmplă dacă pui o monedă în bradul de Crăciun. Tradiția pe care românii aleg să o ignore
O tradiție veche de sute de ani spune că este bine să pui o monedă în bradul de Crăciun. Știm cu toții că în vârful pomului de Crăciun se pune, de obicei, o stea. Aceasta simbolizează steaua care i-a călăuzit pe magi până în Betleem, acolo unde s-a născut Hristos. Pe de altă parte, bradul de Crăciun este un simbol al acestei sărbători, iar unii oameni păstrează tradiții care s-au moștenit din generație în generație.
De ce să pui o monedă în pomul de Crăciun
Una dintre aceste tradiții este să pui o monedă în bradul de Crăciun. Conform vechilor tradiții, împodobirea pomului se face în ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. Se spune că decorațiunile ar trebui să includă și o monedă.
În trecut, oamenii împodobeau bradul cu mere, nuci, covrigi sau colaci. Aceste vremuri au trecut, iar acum există o mulțime de decorațiuni, care mai de care mai interesante și originale. Anul viitor, pe lângă globuri și beteală, pune și o monedă în brad.
Moneda trebuie să fie înfășurată într-o hârtie și legată cu ață roșie, pentru că aduce un nou an plin de bucurii, realizări și câștiguri.
Moneda atârnată în brad aduce norocul și bogăția celor care fac asta, dar și fericire și prosperitate financiară.
Alții obișnuiesc să pună bancnote sub bradul de Crăciun, iar motivul este același.
Istoria bradului de Crăciun
Istoria pomilor de Crăciun datează de la utilizarea simbolică a brazilor veșnic verzi în Egiptul antic și în Roma și continuă cu tradiția germană a pomilor de Crăciun cu lumânări, care a fost adusă pentru prima dată în America în anii 1800.
Cu mult înainte de apariția creștinismului, plantele și copacii care rămâneau verzi tot anul aveau o semnificație specială pentru oameni în timpul iernii.
La fel cum oamenii de astăzi își decorează casele în timpul sezonului festiv cu pini, molizi și brazi, popoarele antice atârnau crengi veșnic verzi deasupra ușilor și ferestrelor. În multe țări se credea că brazii veșnici țineau departe vrăjitoarele, fantomele, spiritele rele și bolile.
În emisfera nordică, cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an cade pe 21 sau 22 decembrie și se numește solstițiul de iarnă.
Mulți oameni din antichitate credeau că soarele era un zeu și că iarna vine în fiecare an pentru că zeul soarelui s-a îmbolnăvit și a slăbit.
Ei sărbătoreau solstițiul pentru că însemna că, în sfârșit, zeul soarelui va începe să se facă bine.
Crengile veșnic verzi le aminteau de toate plantele verzi care vor crește din nou atunci când zeul soarelui va fi puternic și vara se va întoarce.