Ce se dă de pomană de Înălțarea Domnului. Alimentele pe care este bine să le împarți pe 25 mai

Înălțarea Domnului este o sărbătoare plină de tradiții și obiceiuri din moși strămoși. Este una dintre cele mai importante sărbători pentru creștini și se sărbătorește în fiecare an la 40 de zile de la sărbătoarea Paștelui. Ce se dă de pomană de Înălțarea Domnului și ce rugăciune este bine să rostești în această zi, află în rândurile următoare.

Ce se dă de pomană de Înălțarea Domnului?

Anul acesta, Înălțarea Domnului va avea loc pe data de 25 mai. În zilele de sărbătoare, există tradiția ca oamenii să împartă diferite alimente pentru sufletul celor trecuți în cele veșnice. Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante de peste an, iar credincioșii obișnuiesc să ofere ca și pomană mai multe alimente pentru a avea parte de sănătate și noroc.

De Înălțarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar sufletele celor morți, care au venit în ziua de Paște la casele unde au trăit toată viața, se înalță din nou la cer. Prin urmare, pomana reprezintă merindele necesare pentru călătoria de întoarcere la ceruri.

Pentru a avea parte de sănătate din belșug, se spune că toți credincioșii trebuie să dea de pomană de Înălțarea Domnului păsat fiert în lapte dulce. Acesta este un mălai măcinat mai mare, care se fierbe în laptele în care au fost adăugate anterior vanilie și alte mirodenii. Cei care dau acest preparat de pomană vor avea parte de noroc, sănătate și vor fi feriți de rele tot anul.

Mai mult de atât, credincioșii pot da și pachete care să conțină colaci, plăcinte, fructe, legume sau colivă. Femeile care au în familie rude care au trecut în neființă mai dau de pomană pâine caldă, ceapă verde, brânză și rachiu. De Înălțarea Domnului se mai împart pachete și celor nevoiași, celor din biserică sau celor pe care îi întâlnesc în stradă, la întoarcerea acasă.

Citește și: Înălțarea Domnului și ziua bravilor cutezători români

Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului

Se spune că cei care trec în neființă în apropierea acestei sărbători mari vor ajunge în Rai. Înălțarea Domnului este ultima zi din an în care gospodinele mai pot vopsi ouă, iar vopseaua rămasă trebuie pusă la rădăcina unui pom. Totodată, în această zi se vizitează mormintele celor adormiți, pentru a le aprinde lumânări.

În ziua Înălțării Domnului, creștinii se salută folosind „Hristos S-a Înălțat” și Adevărat S-a Înălțat”. În anumite zone ale țării, oamenii folosesc aceste formule de salut timp de 10 zile. De Înălțarea Domnului, oamenii poartă frunze de nuc și leuștean la brâu, deoarece așa a avut și Iisus când S-a înălțat la ceruri.

În alte zone ale țării, există tradiția ca oamenii să ducă la biserică frunzele de nuc. Acestea sunt sfințite și se păstrează în casă, precum salcia de la Florii. Sărbătoarea mai este denumită și „Paștele Cailor” datorită unei legende. Potrivit acesteia, la nașterea lui Iisus Hristos, caii au făcut multă gălăgie, iar Fecioare Maria i-a blestemat să nu se mai sature decât în ziua de Înălțare.

Citește și: Tradiții și obiceiuri de Înălțare. Ce se face pentru sănătate, noroc și spor

Rugăciunea pe care să o rostești de Înălțarea Domnului

„ Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?

Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”