Ce s-a întâmplat cu banii din conturile familiei Ceaușescu, după Revoluție. SRI și SIE au făcut raport

Familia Ceaușescu trăia regește pe timpul comunismului. În mod evident, bunăstarea a venit imediat ce Nicolae Ceaușescu a devenit conducătorul României. Dat fiind faptul că nu le lipsea nimic, lumea a presupus că familia dictatorului avea o mulțime de conturi în străinătate. După Revoluție, aceste conturi s-au dovedit a fi niște fantome.

Oare și-au împărțit noii lideri post-decembriști banii familiei Ceaușescu, după ce l-au executat? E greu de dat un răspuns pentru că nu există dovezi. Nu există nicio dovadă a existenței acelor conturi în Elveția despre care s-a vorbit și la acea mascaradă de proces al cuplului dictatorial.

Era clar că toată familia lor se desfăta cu tot ce era mai bun în România și în străinătate, în timp ce românii de rând stăteau la cozi interminabile la alimentare și aprozare unde fie primeau cu rația nici măcar ceea ce își doreau, fie nu mai apucau să ia nimic, că se terminau stocurile. Evident că  familia prezidențială se desfăta pe banii poporului, așa cum fac și liderii politici de azi de la noi și din alte țări. Așa este sistemul conceput, fie el socialist sau capitalist.

Totuși, avea familia Ceaușescu conturi grase în diferite valute prin străinătate? Erau ei banii poporului luați cu tupeu de la amărâți? Nu s-ar zice. Oricât s-au căutat acele presupuse conturi, nu s-a găsit nimic nici până în zilele noastre sau așa ni se spune.

Banii din conturile familiei Ceaușescu, un mister și atunci, și acum

În decembrie 1989, când Nicolae și elena Ceaușescu au fost „judecați”, procurorul Dan Voinea și judecătorul Gică Popa s-au cam încurcat în cifre când a venit vorba de conturile de bani pe care le deținea familia dictatorilor.

Au început întâi cu 400.000 de dolari, apoi, 400 de milioane de dolari, ca într-un final, să se ajungă la suma de un miliard de dolari. În imaginația acuzatorilor și, implicit, a românilor de rând, soții Ceaușescu erau niște moguli comuniști, niște bogătași pe care până și Kremlinul sau cei din Casa Albă erau geloși. Adevărul pare să fie altul. Iată mai jos o parte din stenograma procesului:

Judecătorul: „Ultima întrebare, inculpat. Vorbeai de egalitate şi că toţi suntem egali, că fiecare trebuie să primească după munca lui. Am văzut la televizor vila fiicei dumitale, avea un cântar de aur pe care îşi cântărea carnea adusă din străinătate. Carnea asta de aici, a noastră, nu era bună!”

Elena Ceauşescu: „Extraordinar! Extraordinar…! De unde scoateţi atâtea scorneli? Stă într-un apartament ca fiecare cetăţean.”

Lucrurile se precipită, iar acuzatorii se bâlbâie și devin la fel de puțin credibili ca acuzații:

Procurorul: „Domnule preşedinte, am o întrebare: să ne spună inculpatul Ceauşescu Nicolae contul de 400.000 de dolari…”

Judecătorul: „400 de milioane de dolari din Elveţia.”

Elena Ceauşescu: „Ce cont? Procurorul: Pe numele cui este, cui aparţine?”

Ambii inculpaţi: „Ce cont?”

Judecătorul: „Cele 400 de milioane de dolari care au fost depuse la băncile din Elveţia.”

Elena Ceauşescu: „Să se facă dovada, dovada!…”

Judecătorul: „O să se aducă şi dovada.”

Nicolae Ceauşescu: „Nu există niciun cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de provocator au procedat cei care au făcut lovitura de stat!”

Judecătorul: „Îţi place mereu să foloseşti termenul de lovitură de stat.”

Nicolae Ceauşescu: „Vă rog, nu am terminat. Ca cetăţeni…”

Judecătorul: (Către grefier) „Vă rog să consemnaţi: „Nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu, al familiei mele…”

Nicolae Ceauşescu: „Niciun dolar!”

Judecătorul: „… niciun dolar la vreo bancă din străinătate”.

Nicolae Ceauşescu: „Nu, nu am dat declaraţie, îţi spun ca simplu cetăţean! Ce minciună, ce falsitate!…”

Judecătorul: „La fiica dumitale s-a găsit suma de 90.000 de dolari, iar pe cetăţenii care aveau un dolar îi trimiteai în judecată!”

Avocatul Lucescu: „Suntem la aceste 400 de milioane de dolari. Vă rugăm să întrebaţi inculpatul dacă nu a deschis vreun cont şi nu există pe numele Domniei Sale. Dar dacă totuşi contul există, este de acord să declare că îi lasă să vină în ţară pentru statul român, aceşti bani, în Banca Naţională?”

Goana după banii familiei Ceaușescu

Imediat după Revoluție, a fost întocmită o comisie parlamentară care s-a apucat să scotocească după averea familiei dictatorilor. În mod evident, ancheta a condus comisia la SRI și SIE, dar acestea au transmis la acea vreme că nu dețin documente referitoare la circuitul valutar din România de dinainte de 1989.

„Am cerut SRI și SIE ordinul care reglementa circuitul valutar în România, precum și organigramele serviciilor speciale. Răspunsul a fost «nu mai sunt documente»”, a declarat senatorul PC Sabin Cutaș, care a făcut parte din acea comisie parlamentară.

În principiu, nici soții Ceaușescu, nici copiii acestora sau alte rude apropiate nu circulau cu bani la ei, nici măcar în străinătate. Toate cheltuielie erau trecute în conturile ambasadelor și acestea erau plătite, evident, din bugetul de stat.

„Cineva de la ICE Dunărea mi-a povestit despre o operațiune cu «cash». A avut de adus două milioane de dolari din India și a călătorit cu ei, într-o geantă. Ajuns în România, i s-a părut că ceva e în neregulă. Lipseau 100 de dolari. A numărat banii de cinci-șase ori până a văzut că erau două bancnote lipite. Închipuiți-vă cum e să numeri două milioane de dolari în bancnote de 100…”, a mai declarat Cutaș.