Ce mâncau românii acum 300 de ani. Cele trei alimente de bază, acum puțini le consumă
Te-ai întrebat vreodată ce mâncau strămoșii noștri în urmă cu sute de ani? Dacă acum găsim orice în magazine, opțiunile nu erau prea multe în trecut. Care erau alimentele de bază în urmă cu trei secole, când nici banii nu erau prea mulți, pe care acum foarte puțini le mai mănâncă.
Alimentele de bază ale strămoșilor
În acest vremuri, avem o mulțime de alimente la îndemână. Cu bani, poți cumpăra orice îți dorești și te poți bucura de preparate care mai de care mai speciale și luxoase. În trecut, însă, oamenii de rând nu se bucurau de răsfățul de astăzi.
Existau câteva alimente de bază, fără de care nimeni nu putea trăi. Făceau parte din dieta zilnică a oamenilor, conform Constanței Vintilă-Ghițulescu, „în cartea sa Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860.
De aici aflăm că țăranii vremurilor nu erau prea inventivi când venea vorba despre mâncare, iar mămăliga era preferata lor. Devenea un preparat de lux prin fierberea mălaiului în lapte sau prăjirea bucăților mici de mămăligă în tigaie, adesea cu unt.
Acest preparat a primit numele de „mămăligă boierească”, conform relatării lui Domenico Sestine, un călător care a vizitat Ţara Românească în jurul anului 1780.
În zilele de post, mămăliga este adesea servită alături de ceapă și usturoi, oferind astfel o hrană care să satisfacă foamea ţăranilor în timpul zilelor de muncă la câmp sau în perioada postului.
Ce consumau oamenii în urmă cu 300 de ani
Un alt detaliu important, care spunea multe despre țăranul de demult, era tipul mălaiului folosit la gătit. Dacă boierii foloseau numai mălai din porumb, cei cu o situație financiară precară optau și pentru făină de mei, considerată hrana săracilor și a animalelor.
Prazul se număra și el printre alimentele de bază ale țăranului de demult, care „îl mănâncă crud ca mezelic“ sau gătit cu ulei, mai scrie Constanța Vintilă.
Românii de atunci aveau de toate în grădini: fasole, linte sau varză, legume pe care le consuma fierte, ciorbă sau uneori mai punea și făină, ca să țină mai mult de foame. De la scriitoare aflăm că țăranii mâncau totul condimentat cu cimbru, praf de ardei iute, hrean, mărar și mai ales pătrunjel, fără de care nu putea trăi.
Gospodinele erau mari pasionate de zarzavaturi, iar pătrunjelul era nelipsit din orice fel de mâncare. Printre buruienile pe care le mai consumau se numără și panacul, păpădia, loboda, sparanghelul, anghinarea, cicoarea, lăptucile, măcrișul, ștevia și susaiul.
Mai rar vedeai pe masa țăranilor carnea. Chiar dacă deținea în curte păsări, porci sau oi, țăranul rar alegea să le consume, optând, în schimb, pentru vânzarea lor cu scopul de a obține resurse financiare, fie pentru acoperirea cheltuielilor zilnice, fie pentru a plăti taxele.
Traiul de atunci era scump și dificil și românii încercau să facă bani din orice.