Ce înseamnă Sâmbăta Morților și de ce se pomenesc morții la aceste date. De ce se numesc ”moși”

Ne apropiem de perioada destinată celor trecuți în neființă. Iată de ce se amintesc doar în anumite zile și în anumiți ani morții! Semnificația din spatele acestor date este, de fapt, alta.

Ce înseamnă Sâmbăta Morților?

Tradiția veche a Bisericii Ortodoxe arată că pomenirea morților se face în perioada aceasta, prin cadrul slujbelor cu rugăciuni la: ziua a treia (care corespunde de obicei cu ziua înmormântării), ziua a noua și ziua a patruzecea după moarte; la trei, la șase, la nouă, la doisprezece luni după moarte.  După ritualul acesta, se va face slujbă în fiecare an în ziua morții, până la împlinira a șapte ani de la deces.

Mai pe scurt, pomana se face la: trei zile după moarte, la nouă zile, la patruzeci de zile, la trei, șase și nouă luni, la un an li apoi la șapte. Fiecare din zilele alese reprezintă momente puternice în evoluția unui om sau au o semnificație biblică aparte. Trei este de la sfânta treime, șase de la numărul de zile ale săptămânii, a șaptea fiind de odihnă, 12 de la primul an din viața unui om, care este esențial,  mai apoi se repetă.

 „Mai bună este ziua morții decât a nașterii”

„Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”
Rugăciune pentru ziua pomenirii