Ce înseamnă Harap Alb, de fapt. Puțini români cunosc semnificația titlului celui mai cunoscut basm pentru copii

„Povestea lui Harap Alb”, scrisă de Ion Creangă, este unul dintre cele mai cunoscute și iubite basme pentru copii. Textul a apărut în revista „Convorbiri literare”, la 1 august 1877, apoi a fost publicat în același an, în ziarul „Timpul”, de către Mihai Eminescu. Pornind de la modelul folcloric, scriitorul moldovean reactualizează teme de circulație universală, trecându-le prin filtrul propriei viziuni. Astfel, cititorii asistă la o narațiune complexă, cu personaje purtătoare de valori simbolice. Totuși, care este semnificația titlului?

Ce nu știai despre „Povestea lui Harap Alb”

Subiectul făurit de Ion Creangă este simplu, specific creațiilor populare, iar ca modalitate narativă, incipitul este reprezentat de formulă tipică oricărui basm: „Amu cică era odată într-o țară”. Cu toate acestea, este un text cult, deoarece are autor cunoscut, perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient.

Creația faimoasă îmbină supranaturalul cu realul, armonizând eroii fabuloși cu personajele tărănești din Humuleștiul natal al autorului. Acțiunea basmului are la bază antiteza bine-rău, conflictul dintre adevăr și minciună, iar deznodământul constă în triumful valorilor pozitive asupra celor negative.

Când a apărut cel mai cunoscut basm pentru copii

„Harap Alb” se încadrează în genul epic, ca specie literară fiind un basm cult, pentru că are un autor, pe Ion Creangă. Povestea a apărut în revista „Convorbiri literare” (1 august 1877), apoi în ziarul „Timpul”. În creația sa narativă, scriitorul îmbină supranaturalul popular cu evocarea realistă a satului moldovenesc, de unde reiese și originalitatea sa.

Care este semnificația titlului

Deși povestea este foarte cunoscută în România, fiind și un subiect de BAC, puțini știu ce înseamnă Harap Alb. Ei bine, semnificația numelui reiese din scena în care spânul îl păcălește pe fiul craiului să intre în fântână. Acesta din urmă, „boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește Spânului și se bagă în fântână, fără să-i trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla”.

Naiv și lipsit de experiență, tânărul își schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului: „D-acum înainte să știi că te cheamă Harap-Alb, aista ți-i numele, și altul nu”.

Are sensul de „rob alb”

Numele său are sensul de „rob alb”, deoarece „harap” înseamnă „negru, rob”. Devenit servitorul spânului, își asumă și numele de Harap-Alb, dovedind, în același timp, loialitate și credință față de stăpânul său, întrucât jurase pe paloș. Astfel, el este robul-țigan, deși alb, nedumerind chiar pe unchiul său, împăratul Verde, precum și pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontană.

În ciuda șocului provocat familiei, flăcăul nu-și încalcă jurământul făcut spânului, ci își respectă cuvântul dat, rod al unei solide educații căpătate în copilărie, de a fi integru și demn.