Ce înseamnă cuvântul amin, de fapt. De ce îl spunem doar la sfârșitul rugăciunii

Toate rugăciunile creștinilor se încheie cu ”Amin”. Totuși, cuvântul se folosește și în religia ortodoxă, cât și în cea catolică sau musulmană. Puțini știu, însă, originea interjecției și cum s-ar traduce.

Însemnătatea cuvântului ”Amin”

Cuvântul ”Amin” provine din ebraică -amen- și înseamnă ”așa să fie” sau ”cu adevărat”. Este un cuvânt liturgic ce apare de 13 ori în Vechiul Testament și de 119 ori în Noul Testament, din care de 52 de ori în evangheliile sinoptice și de 25 de ori în Evanghelia după Ioan. În zonele rurale românești se mai traduce și ca ”așa a fost, așa este și așa va rămâne”.

În Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), cuvântul este explicat astfel: „este folosit în texte religioase sau în practica Bisericii creștine, utilizat ca formă de încheiere a rugăciunilor. Adevărat! așa să fie! ♦ Fam. Adio! s-a terminat! 2. S. n. (Pop.; în expr.) Cât(u-i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată, nicidecum. – Din sl. aminŭ”

De ce el închide rugăciunea?

Majoritatea oamenilor îl rostesc în grabă, la finalul rugii, pentru că așa au învățat de la părinți și de la confesorii lor, fără să se gândească prea mult la semnificația reală a cuvântului. ”Amin” trebuie spus încet, blând și cu evlavie, reprezentând un legământ cu credința. Prin el, omul simplu care se roagă își rostește încă o dată credința și își ia angajamentul că va respecta rugăciunea și cuvântul dat Domnului.

Despre rugăciune

În religie, rugăciunea este socotită dialogului omului cu un zeu sau spirit, precum Dumnezeul creștin. În Biserica Ortodoxă, ruga este de trei feluri: de slavă, de mulțumire și de cerere.

Expresii ale corpului la rugăciune

• ridicarea mâinilor și a privirii către cer
• întinderea corpului pe sol, cu fața în jos
• împreunarea mâinilor spre piept, cu palmele așezate în dreptul inimii
• întinderea mâinilor, de o parte și de alta a corpului, astfel încât poziția să arate forma unei cruci vii
• menținerea mâinilor în fața pieptului, cu palmele lipite și degetele îndreptate în sus
• întinderea mâinilor în fața corpului, cu palmele lipite, îndreptate spre pământ, cu capul plecat, în semn de supunere către voința divină
• îngenunghierea
• închiderea ochilor

Biblia

Se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism. Pentru creștini, cartea sfântă constă în Vechiul Testament împreună cu Noul Testament, iar pentru evreii credincioși constă în Biblia ebraică. Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în anul 1688 și a cunoscut mai multe transformări. Una dintre ele a aparținut lui Dumitru Cornilescu. Prima traducere a ierodiaconului a fost inițial acceptată de Biserica Ortodoxă, a primit binecuvântarea patriarhului României, dar a fost ulterior respinsă de Biserica Ortodoxă, apoi folosită de Oastea Domnului și de confesiunile neoprotestante.