Ce înseamnă ‘bogdaproste’, de fapt. De unde vine cuvântul, sensul este neașteptat
Ce înseamnă „bogdaproste”, de fapt? Este un termen pe care l-a folosit orice român, cel puțin o dată în viață, dar pe care puțini îl pot explica. Cel mai probabil, mulți nici nu sunt siguri cum se scrie corect, de fapt. Află, din rândurile de mai jos, de unde vine cuvântul. Sensul este unul neașteptat.
Ce înseamnă „bogdaproste”
Limba română este într-o continuă schimbare, normele sale ținând pasul cu realitatea de zi cu zi a vorbitorilor.
De-a lungul timpului, forme greșite ale unor cuvinte au ajuns să fie acceptate de lingviști, tocmai datorită faptului că erau folosite de un număr uriaș de persoane, pe o perioadă îndelungată, cel mai bun exemplu fiind pluralul „monezi”. Schimbările ce apar sunt și consecința directă a evoluției tehnologice sau a dezvoltării unor domenii: „mouse”, „laptop”, „social media”, „selfie”, „lockdown”, iar lista poate continua.
Un alt mod în care limba noastră se îmbogățește cu noi cuvinte este interacțiunea cu alte popoare. Fenomenul nu este unul nou, ci a stat chiar la baza formării limbii române moderne. Dacă astăzi, engleza are cel mai mare impact asupra vocabularului, în ultimele sute, chiar mii de ani, influențe majore au avut latina și slavona.
Te-ar putea interesa și: Care este pluralul cuvântului ciocolată, de fapt. Mulți români gafează
De unde vine cuvântul
În prezent, în jur de 20% din cuvintele românești sunt de origine slavă, printre ele numărându-se și „bogdaproste”.
Rostit, de cele mai multe ori, la biserică sau în ceremonii religioase, termenul este folosit de multe ori când vrem să spunem „mulțumesc”.
Cuvântul a fost tradus în mai multe moduri, cea mai aproape de adevăr fiind „Dumnezeu să-i ierte”. Alte traduceri sunt:
- „Dumnezeu să(-ţi) ierte păcatele!”
- „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați!”
- „Să fie bine primit!” sau „Să primească Dumnezeu!”
„Oricare ar fi înțelesul pe care l-am lua în considerare, cuvântul „bogdaproste” ne trimite cu gândul la iubirea lui Dumnezeu și e o formă de recunoștință pe care o arătăm pentru cei care oferă o milostenie pentru sufletul cuiva, chemându-L pe Dumnezeu ca martor la respectivul act de milostenie și rugându-L totodată să îl răsplătească.
Nu îmi dau seama la ce alte situații faceți referire, în afară de acelea în care primești ceva de pomană sau cineva îți oferă sau chiar te ajută cu ceva, însă dacă avem în vedere faptul că înseamnă și „Să fie primit!” sau „Să primească Dumnezeu!”, nu văd nici o problemă în a fi folosit, cu toată bună cuviință, fără a abuza de el sau a-l bagateliza”, a explicat părintele Andrei Atudori, potrivit Doxologia.
Te-ar putea interesa și: Cuvântul din limba română care începe și se termină cu litera „î”. Sigur nu îl știi