Ce făceau Nicolae și Elena Ceaușescu, zilnic. Angajații din casa lor nu aveau voie să vorbească despre asta

Că lui Nicolae și Elena Ceaușescu nu le-a plăcut la școală se știe. Niciunul dintre ei n-a excelat cu studiul, adică abia dacă știau să citească, așa că, după ce au ajuns să conducă o țară întreagă, cei doi au luat o decizie cel puțin surprinzătoare!

Ea, pasionată de chimie, el – de politică

Chemau profesori acasă la ei, ca să-i învețe română, matematică, istorie. Separat. Cum ar fi acum, home-schooling. Probabil că le era jenă că sunt strigător la cer de neșcoliți, așa că și-au angajat profesori care să le mai lumineze mintea.

Asta se întâmpla prin anii 1963-1964. Procesul educațional al celor doi se desfășura după niște reguli stricte. Nimeni nu avea voie să vorbească despre asta. Într-o zi veneau pentru unul, în altă zi – pentru celălalt. Se pregăteau individual. Ea își descoperise o pasiune de nestăpânit pentru chimie, iar el – pentru politică. Le era jenă? De ce nu acceptau s se vorbească despre asta? Nu le era teamă că, odată luminați la minte, lumea s-ar fi întrebat ce s-o fi întâmplat cu ei?

Nimeni n-avea voie să sufle o vorbă!

După cum povestea bucătăreasa lor, nimeni din casă nu avea voie să povestească despre cine erau profesorii și de ce vin. „Doar eu, servindu-i cu cafea, auzeam și vedeam. După ce făceam curățenie, așezam cărțile ei într-un sertar și pe ale lui – în altul„, a povestit bucătăreasa.

Iată cum se face că ideea burghezo-moșierească de home-schooling a prins la cuplul Ceaușescu încă din zorii Epocii de Aur. Chiar dacă, până la sfârșit, n-a putut să pronunțe corect „prieteni” (zicea „pretini” în loc de „prieteni”). Cu o dicție proastă, bâlbâit congenital, răgușit când era emoționat, Ceaușescu putea să se laude, totuși cu ceva: cu sănătatea de fier!

Pe principiul „noi să fim sănătoși”!