Ce făcea Jean Paler să cucerească femeile în comunism. Care era secretul artistului

Jean Paler a fost un adevărat cuceritor, în anii tinereții sale. Pe vremea când era un tânăr burlac, liber să frângă inimile tuturor domnițelor ce suspinau la o poveste romantică de iubire, artistul a depus eforturi uriașe pentru a fi pe placul urmașelor Evei. La ce trucuri apela, pe vremea comunismului, pentru a cuceri o femeie.

Cum cucerea Jean Paler femeile, în perioada comunistă

Într-o eră în care telefoanele inteligente nu se inventaseră, iar discuțiile se purtau față în față, nicidecum prin intermediul unui ecran, Jean Paler depunea eforturi zdravene pentru a curta domnișoarele din București.

Artistul și-a adus aminte de anii tinereții când, pe vremea comunismului, bărbații erau nevoiți să se străduiască mai tare pentru a câștiga inima unei femei. Jean Paler era mereu pregătit cu un buchet de flori, cutii de bomboane și alte mici atenții.

De asemenea, punctualitatea era esențială, iar tinerii din anii ’70 – ’80 obișnuiau să își dea întâlnire într-un loc popular din Capitală, precum Calea Victoriei, Centrul Vechi sau Universitatea din București.

„Era greu să ajungi la inima lor, în anii comunismului. Nu exista întâlnire fără buchetul de flori. Trebuia să fii nesimțit să te duci la o întâlnire fără o garoafă. Trebuia să ajungi la întâlnire cu o jumătate de oră înainte, ca să o aștepți, să fii punctual.

Toate acestea însemnau bile albe pentru tine, în ochii fetei. Cele mai multe întâlniri se dădeau într-un loc cunoscut, în centrul Bucureștiului. Spuneai: ”Ne vedem la Ceas, la Universitate!”, a povestit Jean Paler, în exclusivitate pentru ego.ro.

Unde se întâlnea Jean Paler cu fetele pe care le curta

Prezentabil, carismatic și cu un simț al umorului extrem de dezvoltat, Jean Paler frângea inimi și atunci când călătorea cu mijloacele de transport în comun.

„Pe multe le-am cunoscut în autobuz, în tramvai. Pe stradă, așa, mi-era rușine. Mi s-a întâmplat să cunosc o tipă în tramvai, era înghesuială. Îmi amintesc că eram la clasa a doua, costa 25 de bani biletul, la clasa întâi era 30 de bani, dar pe atunci te uitai și la 5 bani.

În acea aglomerație ne-a împins lumea și fata m-a călcat pe picior cu tocul cui. Am jelit că nu puteam să ridic piciorul, eram ca sardinele. S-a scuzat, era tare frumușică, studentă la Agronomie. Am întrebat-o până unde merge, a zis că va coborî la Piața Coșbuc.

M-am oferit să o ajut, să îi țin eu geanta, părea foarte grea. M-am prezentat, așa cum era pe atunci, protocolar și cu bun-simț, și i-am zis așa: ”Aș vrea să ne revedem. Mi-ar plăcea să mă călcați cu pantoful și pe piciorul celălalt!”. A acceptat o întâlnire, peste trei săptămâni, la Ceas, la Universitate.”, a completat artistul pentru sursa citată.