Ce este IQ-ul, de fapt. De ce e bine să fie cât mai mare

Ce este IQ-ul și de ce este bine să fie cât mai mare. Cu toate că, potrivit definiției recente a inteligenței IQ-ul (Intelligence Quotient) nu reflectă doar dimensiunea cognitivă a inteligenței unei persoane, valoarea lui dă o predicție destul de bună în ce privește performanța academică și profesională a persoanei evaluate.

Ce este IQ-ul, de fapt

IQ-ul reprezintă măsura inteligenței umane exprimată printr-un număr rezultat după susținerea unui test standardizat, raportat la vârsta cronologică. Majoritatea oamenilor se situează în jurul valorii de 100, interval 90-110, cu o inteligență considerată medie.

Dar o valoare de peste 120 este considerata inteligență superioară, iar o valoare de peste 130 înseamnă deja o supradotare cognitivă. Însă într-un sens invers, un IQ de 75 – 85 exprimă un “intelect de limita”, în vreme ce un IQ sub 70 arată existența unui retard în funcționarea cognitivă.

Însă fiecare om se naște cu un potențial de inteligență moștenit genetic de la predecesori. Aceea este inteligența nativă sau inteligență fluidă. Ea se măsoară prin teste de inteligență non-verbale, în care se operează cu imagini și simboluri abstracte, fără utilizarea conceptelor verbale.

Ce activități solicită inteligența nativă

• Puzzle-urile
• Completarea unei serii de imagini sau de numere
• Identificarea unui pattern într-un ansamblu de elemente

De menționat este și că inteligenta fluida este destul de stabilă în timp și poate constitui cea mai importantă componentă a inteligenței totale, cu o contribuție semnificativă în performanța generală a unui subiect.

Inteligența dobândită

Inteligența care se câștigă prin educație sau inteligența cristalizată se măsoară prin teste de inteligență ce implică operarea cu diverse concepte verbale. Se măsoară, spre exemplu:

• Cât de bogat este vocabularul
• Capacitatea de înțelegere și utilizare a cuvintelor sau expresiilor cu un nivel ridicat de abstractizare
• Capacitatea de a face raționamente verbale

Cum se măsoară IQ-ul

De menționat este că pentru a aprecia corect inteligența unei persoane sunt importante ambele componente: verbală și non-verbală. Cu toate că testele de inteligență standardizate pot să măsoare IQ-ul începând cu vârsta de trei ani și până la 90 de ani, o evaluare mult mai complexă se poate face după vârsta de șase ani.

De asemenea, memoria de lucru și viteza de procesare mentală sunt alte două dimensiuni cognitive cu impact major asupra scorului total al IQ-ului.

Specialiștii spun că scorul IQ al unei persoane este relativ stabil de-a lungul vieții însă, indiferent de educația la care a avut acces. Totuși, asta nu înseamnă că inteligența nu trebuie și nu mai poate fi antrenată și îmbunătățită în permanență.