Ce a pățit Cristian Tudor Popescu în noaptea de 21 decembrie 1989. “Era foarte clar”
Gazetarul Cristian Tudor Popescu se numără printre cei care au trăit lăcomia, furia, slăbiciunile, grandoarea dictatorului și teroarea regimului comunist. Absurdul lui Nicolae Ceaușescu a scos oamenii în stradă, simțind că își pot recâștiga respectul, demnitatea și libertatea. Ce a pățit jurnalistul în noaptea de 21 decembrie 1989?
Ce a pățit Cristian Tudor Popescu în noaptea de 21 decembrie 1989?
Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în țara noastră, între 16 și 25 decembrie 1989, care au avut ca scop căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu și finalul regimului comunist în România, lucru întâmplat. Demonstranții din ce în ce mai ample au culminat cu procesul și execuția soților Ceaușescu. Cristian Tudor Popescu s-a numărat printre milioanele de români care au ieșit în stradă, dorind să își recâștige respectul de sine, libertatea și demnitatea.
Ce a pățit Cristian Tudor Popescu în noaptea de 21 decembrie 1989
Despre noaptea de 21 decembrie 1989, CTP spune că era foarte clar că erau două tabere: oameni înarmați și tineri, copii, neînarmați. Din Piața Universității lipseau filosorii, literarii de înaltă competență, sociologii, dar răsăreau fete de liceu, punk-iști, țigănuși. Cât despre postura în care a luat parte la eveniment, CTP a declarat că nu a participat în calitate de scriitor, ci pentru a se elibera de teamă.
”Când era foarte clar…”
„Noaptea de 21 decembrie, în Piaţa Universităţii. Când era foarte clar: de-o parte erau oamenii cu armele, tancurile, AKM-urile, trasoarele, de celalaltă parte, nişte oameni – mulţi tineri, mulţi copii, adolescenţi, neînarmaţi. Nu erau filosofi prin piaţă, în noaptea aia, n-am văzut critici literari de înalta competenţă, nu am văzut sociologi, filosofi şi prozatori, am văzut ţigănuşi, punk-işti, băieţi, fete de liceu.
Eu nu m-am aflat în piaţă în calitate de scriitor. Eu mă dusesem acolo că să mă eliberez de teamă! Ăsta e lucrul extraordinar într-o revoluţie: eliberarea de frică. E un prag de la care nu-ţi mai pasă – Hai, bă, veniţi, trageţi, duceţi-vă dracului!”, a povestit CTP.