Câtă apă se pune la mămăligă, de fapt. Greşeala pe care o fac multe gospodine

de: Ana Chivu
23 08. 2022

Mămăliga este cunoscută în mai multe locuri din lume. Cu toate astea, românii au avut mereu senzația că cel mai bine se potrivește cu poporul și tradițiile noastre. Majoritatea mâncărurilor consumate de bunicii și străbunicii noștri se mâncau alături de mămăligă pentru că făina de mălai era mai accesibilă decât făina de grâu. Aceasta este acum privită ca o amintire frumoasă și preferată de cei mai mulți la mesele de sărbători care sunt pline de cărnuri la cuptor, borș acru și sarmale. O mămăligă bună se cunoaște după fierbere, spun specialiștii. Câtă apă se pune la mămăligă, de fapt, ca să iasă delicioasă și cremoasă.

Câtă apă se pune la mămăligă, de fapt

Mămăliga este cunoscută drept mâncarea săracilor pentru că făina de porumb era mult mai ieftină decât făina de grâu în anumite vremuri. Bunicii și străbunicii noștri o consumau când mergeau la sapă, alături de slănină, ceapă și roșii, dar și la prânz cu borș acru sau sarmale.

Indiferent cum și cu ce alegi să o mănânci, trebuie să o prepari ca la carte. Este foarte important să pui apa la fiert și să adaugi un praf de sar și un praf de mălai.

La mămăligă se pune un raport de 1/3 până la 1/5 între mălai și apă. Poți să te folosești și de linia de mijloc și să pui 1/4 din cele două ingrediente, mai ales dacă folosești mălai grișat. Ex: la 250 de grame de mălai trebuie să pui 1 L de apă.

Cum să faci mămăliga mai gustoasă: trucurile bucătarilor

Bucătarii folosesc diverse trucuri pentru un gust mai aparte. Mai exact, poți să aromatizezi apa în care fierbe mălaiul cu crenguțe de rozmarin sau să pui în apă direct câteva condimente preferate de tine.

De asemenea, la mijlocul fierberii poți adăuga câteva bucăți de unt. Unii chefi fierb mălaiul direct în lapte, iar la final rad câteva bucăți de cașcaval direct în mămăligă.

În cazul în care vrei să arate mai special, pune tot preparatul într-o tavă dreptunghiulară și așteaptă ca mălaiul să se răcească. Pasul următor este să tai bucăți mici din ea și să le tragi un pic în tigaie sau să le pui direct pe grătar.

Poți să servești porțiile separat oaspeților tăi cu un sos de brânză și câteva bucăți de bacon. În felul acesta le vei pune în farfurie un bulz reinterpretat.

Cum se face mămăliga: pas cu pas

  • Imediat cum ai pus apa la fiert, adaugă și un praf de sare și un praf de mălai în apă;
  • Adaugă și restul de mălai cum apa a început să fiarbă și nu aștepta până aceasta clocotește, pentru a evita formarea cocoloașelor;
  • Pentru a obține o mămăligă fină, nu turna tot mălaiul o dată, ci adaugă puțin câte puțin în ploaie; Amestecă mămăliga pe tot parcursul fierberii pentru a se fierbe uniform, dar și pentru a evita lipirea de vas;
  • Dacă folosești mălai de țară, acesta trebuie fiert cu 15 minute mai mult față de mălaiul din comerț;
  • Imediat cum ai făcut mămăliga, scoate-o pe un tocător de lemn, deoarece tocătorul va absorbi excesul de apă din mămăligă și va împiedica ridicarea aburilor din mămăligă.
  • Dacă vrei ca mamaligă să iasa mai gustoasă, folosește lapte în locul apei. Daca nu gătești mămăliga în post, adaugă o lingură de unt la final, după ce închizi focul. Acesta va da o consistență mai cremoasă și mai bună preparatului.

Istoria mămăligii: cum se găsește în restul lumii și când a început să devină mâncarea săracului?

Mămăliga este cunoscută și în restul lumii. Ea se întâlnește și în mai multe țări ca: Ungaria (puliszka), Savoia, Elveția, Austria, Croația (palenta, žganci, pura), Slovenia (polenta , žganci), Serbia (palenta), Bulgaria, Corsica (pulenta), Brazilia (polenta), Argentina (polenta), Ucraina (culeșa), Uruguay, Venezuela și Mexic sau la sașii din Transilvania (Palukes, Pålix).

Mămăliga era considerată mâncarea săracilor pentru că era des folosită pe post de pâinea care era prea scumpă pentru mulți. Românii au descoperit importanța porumbului și a făinii în mâncare abia în secolele 17-18.

Deși acum nu avem nicio problemă în dreptul consumului de porumb, primii europeni care l-au gustat l-au considerat dezgustător și nu își imaginau că un astfel de ingredient ar putea ajunge în mâncare.