Care este pluralul de la cuvântul copertă. Milioane de elevi rostesc forma greșită

Așa cum fiecare dintre noi a învățat la școală, gramatica este o parte importantă a limbii în care te exprimi zilnic sau scrii. Cu alte cuvinte ar trebui să vorbim corect limba română. Cu toate astea mai sunt cazuri în care apar greșeli de exprimare, cum este și cazul cuvântului de astăzi. Așa că, citește mai departe și află care este pluralul de la cuvântul copertă.

Să vorbim corect limba română

În vorbirea de zi cu zi, poate din grabă, uneori din necunoaștere, se întâmplă să mai greșim anumite cuvinte, mai ales la formele de plural.

Învață de aici: Care este pluralul cuvântului parapet. Nu e vorba de parapeți sau parapeturi. Milioane de români folosesc forma greșită

Așa se face că există un alt cuvânt, folosit des, care în formele sale nearticulate și articulate, la singular și plural, ajunge să fie folosit greșit.

În cele ce urmează vom încerca să precizăm care este pluralul de la cuvântul copertă, deoarece milioane de elevi rostesc forma greșită.

Cuvântul copertă este un substantiv genul feminin

Pentru început trebuie să menționăm că originea cuvântului vine din italianul coperta și ca semnificație reprezintă învelișul extern al unei cărți, publicații sau reviste.

Află aici: Ce înseamnă, de fapt, ”păcănele”. Povestea cuvântului folosit atât de des de români, mai interesantă decât te aşteptai

În ceea ce privește din punct de vedere gramatical, cuvântul copertă este un substantiv genul feminin și în limba română mai are două derivații, decoperta și supracoperta.

Află care este pluralul de la cuvântul copertă

Din punct de vedere gramatical, declinarea acestui substantiv este uneori folosită greșit, așa că mai jos vom prezenta formele corecte ale acestui cuvânt, după cum urmează:

Pluralul cuvântului la singular

Am stabilit deja că este un substantiv de genul feminin, așa că forma corectă de a pluralului acestui cuvânt sunt următoarele:

Forma corectă la plural

În cele ce umează vă prezentăm forma corectă de a pluralului acestui cuvânt:

Istoria gramaticii limbii române

Deși învățăm la școală gramatica limbii române, sunt puțini cei care știu că prima lucrare pe această temă datează din 1780. Este vorba de prima gramatică românească, ”Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” , scrisă de Samuil Micu și Gheorghe Șincai, și publicată în 1780.

Vezi și: Care este pluralul corect al cuvântului suport. Mulți români habar nu au

O particularitate a limbii române sunt anumite cuvinte care nu pot fi traduse în nicio altă limbă, ci doar reinterpretate, iar cuvintele sunt ”dor”, ”doină” și ”colindă”. Indiferent în ce limbă s-ar vorbi aceste trei cuvinte au doar o reinterpretare și nu o traducere directă.

În concluzie, pe cât de frumoasă este limba română, pentru unii poate fi ceva mai greu de învățat cu toate formele sale gramaticale.