Care este pluralul cuvântului ecler. Milioane de români folosesc forma greșită

Cu toții am mâncat, măcar o dată, un ecler. Este un preparat delicios, cu un gust special și o mulțime de arome, dar câți dintre noi știu care este pluralul acestuia? Dacă suntem în situația de a cere mai multe astfel de prăjituri, cum vom spune? Forma de plural este una ciudată, la care nimeni nu se gândește.

Care este, de fapt, pluralul de la ecler

Una dintre caracteristicile fascinante ale limbi române este modul în care formează pluralul cuvintelor. De obicei, adăugăm un sufix sau o terminație pentru a indica faptul că vorbim despre mai multe obiecte sau ființe. Cu toate acestea, există și excepții când pluralul cuvintelor se abate de la regulile generale și pare extrem de ciudat noul cuvânt format.

La fel este și în cazul cuvântului ecler. Pluralul acestuia este o capcană pentru mulți români, care ar avea tendința să folosească o formă greșită pentru a vorbi despre mai multe astfel de prăjituri. Cea mai utilizată formă este ECLERE, dar este departe de cea corectă.

Conform regulilor gramaticale, majoritatea cuvintelor din limba română formează pluralul adăugând sufixul „-uri”. Astfel, am putea presupune, fără a consulta DOOM 2, că pluralul cuvântului „ecler” ar fi „ecleruri„. Această variantă este, de fapt, cea corectă în majoritatea dicționarelor, dar folosită de prea puțini vorbitori ai limbii române. Majoritatea spune ECLERE, fiind o formă mult mai uzuală.

Cele mai ciudate forme de plural

Există mai multe cuvinte care nu își formează pluralul după o anumită regulă. Cuvintele noi, care exprimă mai multe obiecte sau ființe, pot părea ciudate, dar sunt absolut corecte și trebuie să ne obișnuim să le folosim.

– aragaz- aragaze

– almanah – almanahuri

– blană – blăni

– fașă – feșe

– foarfecă – foarfeci

– colonel – colonei

– macrou – macrouri

– sindrom – sindroame

– pârâu – pâraie

Există, însă, și cuvinte care nu au formă pentru plural și se numesc substantive defective de singular. Nu trebuie să ne mai chinuim să aflăm cum spunem când vorbim despre mai multe, pentru că nicio formă nu este corectă în acest sens.

smântână
oțet
curaj
cinste
onestitate
unt
miere
pască
sare
ulei
fasole
mazăre
piper
sete
lene
foame
oboseală