Care este cel mai vechi colind din lume. De unde a pornit tradiția colindatului
În fiecare Crăciun, sărbătorim împodobind casa și bradul ascultând colinde. Dar care este cel mai vechi colind din lume? În ziua de astăzi există o mulțime de cântece specifice sărbătorilor de iarnă, unele dintre ele neadaptate sau reinterpretate.
Istoria colindelor de Crăciun
Majoritatea cântecelor de Crăciun pe care le știi și le fredonezi au mai puțin de 200 de ani. Nu numai atât, dar cele mai vechi cântece care sărbătoresc sezonul nu au fost deloc colinde de Crăciun – au fost imnuri.
Citește și: Ce trebuie să le dai colindătorilor: bani sau covrigi și dulciuri? Iată ce spune tradiția
Pentru a marca sosirea solstițiului de iarnă, oamenii dansau în jurul cercurilor de piatră și recitau cântece precreștine sau păgâne, care s-au transformat în cântece creștine despre nașterea lui Isus – sărbătorim Crăciunul în jurul aceleiași perioade cu solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi a anului, în mod obișnuit pe 22 decembrie.
Care este cel mai vechi colind din lume
Se spune că unul dintre primele imnuri de Crăciun cunoscute este „Jesus Refulsit Omnium” („Isus, Lumina Tuturor Națiunilor”), scris de Sf. Hilary of Poitier în secolul al patrulea.
Al doilea este „Corde natus ex Parentis” („Născut din Inima Părintelui”), compus de poetul creștin roman Prudentius, tot în secolul al patrulea.
Cu toate că mai multă muzică tematică de Crăciun a fost scrisă și produsă în secolul al patrulea, aceste cântece nu au fost observate în timpul serviciilor religioase decât mult mai târziu, în secolul al XII-lea. În 1816, “Silent Night,” unul dintre cele mai cunoscute colinde de Crăciun, a fost scrisă ca un poem de către un tânăr preot numit Joseph Mohr.
Tradiția colindatului
Nu există o istorie clară în spatele colindatului de Crăciun. De unde au avut originea, cine le-a scris și cum s-au dezvoltat este neclar. Colindatul este o tradiție orală, transmisă din generație în generație.
Colindele care comemorează nașterea lui Isus Hristos au fost presupus scrise pentru prima dată în latină în secolele al IV-lea și al V-lea, dar nu au devenit asociate cu Crăciunul până în secolul al XIII-lea.
Se crede că conceptul de colinde de Crăciun și răspândirea lor în comunitate pentru a sărbători nașterea lui Cristos s-a răspândit în Europa.
Astăzi, multe grupuri de colindători cântă pentru caritate în biserici și cartiere; unele relatări istorice susțin că aceasta are rădăcini în societățile feudale, când cetățenii săraci „cântau pentru cină” în schimbul hranei sau a băuturii.
Teorii și legende diferite
O altă teorie este că colindătorii călătoreau din ușă în ușă pentru că inițial nu li se permitea să cânte în biserici. Alții spun că această idee nu s-a dezvoltat decât în secolul al XVI-lea, când țăranii anglo-saxoni au adaptat aceste obiceiuri păgâne când mergeau la wassailing, cerând hrana de la superiorii lor în schimbul cântării de vestiri bune.
Vezi și: 20 cele mai frumoase colinde de Crăciun. Ștefan Hrușcă nu putea lipsi din top!
Wassail era o băutură groasă, condimentată și caldă care ajuta călătorii binevoitori să se încălzească; în perioada sa de glorie, băutura era la fel de mult o tradiție de sărbători precum este vinul fiert în vremurile moderne, dar fără alcool.
Pe măsură ce wassailingul a evoluat, cu copiii adesea mergând din ușă în ușă, acesta s-a asociat tot mai mult cu Crăciunul și cu colindatul. Oliver Cromwell a interzis sărbătorirea Crăciunului în Anglia între 1649 și 1660 (Crăciunul ar trebui să fie o sărbătoare serioasă și sărbătorită în consecință credea el), iar colindatul nu a cunoscut o creștere în popularitate decât în secolul al XIX-lea, când se crede că imnurile vesele și expresive au fost bine primite în era victoriană.
O legendă comună spune că colindele de Crăciun este că o fetiță a dispărut în Londra în timpul sezonului sărbătorilor la sfârșitul secolului al XIX-lea. Oamenii au căutat-o mergând din ușă în ușă, cântând pentru a-și declara bunele intenții. Cu toate că poate fi o poveste frumoasă, nu are o bază factuală.