Care erau marile fabrici și uzine, motoarele economiei pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Ce s-a întâmplat azi cu ele

Care erau marile fabrici și uzine, motoarele economiei pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Ce s-a întâmplat azi cu ele

În era comunistă, atât în România, cât și în celelalte state din spatele Cortinei de Fier, s-au dezvoltat industrii mamut, bazate pe producții imense de produse care, dacă le-ai fi luat la bani mărunți, n-ar fi folosit nimănui. Se creau exporturi mari și costisitoare, iar industria era alimentată artificial.

Care erau marile fabrici și uzine, motoarele economiei pe vremea lui Nicolae Ceaușescu

Pentru zeci de mii de români trecuți de prima tinerețe, era comunistă însemna existența a zeci de fabrici. Conform unor statistici, la nivel național, în urmă cu mai bine de 25 de ani, existau nu mai puțin de 80 de fabrici, 30 dintre ele fiind doar în București. Dacă ne gândim doar la Vulcan, Tractorul, Electroputere, Semănătoarea, Rocar, UMEB, Electroaparataj, Tricodava, Spicul, Danubiana, Hidromecanica, și putem spune că erau giganți care produceau în masă, în mare parte doar pentru export.

Ce s-a întâmplat azi cu ele

Unul din giganții industriei comuniste a fost și fabrica Tractorul. Dacă în 1990, uzina producea 50.000 de tractoare anual și avea nu mai puțin de 22.000 de angajați. În doar șase ani, însă, producţia a scăzut de la 50.000 la 6.000 de tractoare. În iulie 2007, în cadrul unei licitaţii, platforma Tractorul a fost cumpărată de către societatea imobiliară Flavus Invest, deţinută de fondul britanic Centerra Capital Partner, cu suma de 77 milioane de euro. Cinci ani mai târziu, francezii de la Auchan au achiziționat cele 100 de hectare ale Tractorul de la fondul de investiţii britanic, contra sumei de circa 25 milioane de euro. În locul halelor părăginite s-a deschis centrul comercial Coresi.

Alte fabrici mamut au fost Fortus Iaşi, UCM Reşiţa şi Siderca Călăraşi, care au fost devalizate în urma privatizărilor. Statul şi administratorii judiciar au suportat atunci costuri uriaşe legate de pază şi conservare.

De exemplu Fortus Iaşi Fortus Iaşi a fost privatizată în 2003. Fabrica a fost cumpărată de Metalexportimport SA la un preţ de 35,8 ori mai mic decât cel propus iniţial, respectiv cu 700.000 de euro, faţă de 28,5 milioane de dolari cât era menţionat în caietul de sarcini. Cumpărătorul se angajase însă să investească 1,5 milioane de euro în companjie până la 11 august 2008 , să asigure un capital de lucru de aproape 1 milion de euro şi să vândă o parte din active. Nu a respectat prevederile contractului de privatizare. Atunci cei de la AVAS au executat gajul pe pachetul de acţiuni şi a desfiinţat, în instanţă contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Gigantul Oltchim SA a finalizat în decembrie 2018 contractul de vânzare de active încheiat cu Chimcomplex Borzeşti. Astfel s-a finalizat vânzareaprin încasarea integrală a preţului tranzacţiei şi prin transferul dreptului de proprietate asupra activelor, începând cu finele ultimei săptămâni. Preţul stabilit prin contract a fost de 127 milioane euro plus TVA. Cei de la Chimcomplex au preluat însă doar 60% din Oltchim, urmând ca celelalte active, respectiv restul de 40% care au rămas în proprietatea statului. Ulterior, statul a demarat procedurile de reorganizare judiciară prevăzute de legea insolvenţei.

Fabrica de la Reșița, UCM Reşiţa a fost privatizată la finalul anului 2003, fiind cumpărată de Inet AG,. Compania cumpărătoare era deţinută de cetăţeanul elveţian Beat Eugene Corpataux, un apropiat al controversatului om de afaceri Bogdan Buzăianu. Privatizarea UCM Reșița a fost condiţionată de păstrarea angajaţilor, eşalonarea datoriilor la stat pe 5 ani şi scutiri de penalităţi. S-a încheiat un acord cu ministerul de resort deoarece condiţiile nu au fost respectate, fiind aprobate noi facilităţi şi reeşalonări. Procurorii anticorupţie au deschis un dosar penal pentru evaziune fiscală evaziune fiscală, deturnare de fonduri, abuz în serviciu, spălare de bani, asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni, prejudiciul estimat depăşind 10 milioane euro. Puşi sub acuzare au fost Adrian Chebuţiu şi Adrian Preda, preşedintele-director şi directorul executiv de la UCM Reşiţa, dar şi Said Baaklini, patronul Libarom.

Care erau marile fabrici și uzine, motoarele economiei pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Ce s-a întâmplat azi cu ele
Care erau marile fabrici și uzine, motoarele economiei pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Ce s-a întâmplat azi cu ele

La Craiova, în locul fabricii Electroputere, unde în 1989, lucrau nu mai puțin de 13.000 de angajați care produceau și reparau locomotive, ce erau exportate în 70 de țări, situația a fost aceeași. După Revoluţie, fabrica nu reuşeşte să-şi prelungească contractele şi pierde pe rând pieţele de desfacere. An de an lucrează pe credite şi se umple de datorii. Este scoasă la privatizare de cinci ori, între anii 2001- 2007, până îţi găseşte un cumpărător: Al Arrab Contracting Company, din Regatul Arabiei Saudite. Dar nici după privatizare lucrurile nu sunt prea roze, şi-n 2010, proprietarii decid vânzarea a 12 hectare din incinta fostei uzine către grupul francez Auchan şi belgienii de la BelRom, care construiesc aici primul mall din Craiova, Electroputere Park. Preţul plătit – 30 de milioane de euro. În 2012, arabii au mai vândut o bucată din fabrică către Grupul Feroviar Român, controlat de omul de afaceri Gruia Stoica. O mare parte din halele fabricii zac şi acum nefolosite, conform uti24.ro.

Celebra uzină Vulcan, din Capitală, în cadrul căreia lucrau aproape 10.000 de oameni, care realizau 43.000 de tone de echipamente complexe pe an, a ajuns în aceeași situație. Bazele producției a fost reprezentată de unitățile de pompare pentru ruși și componente nucleare pentru centrala de la Cernavodă. De-a lungul timpului au existat mai multe restructurări, imai apoi uzina s-a închis. În 2007, însă, statul a vândut 83,15% din acţiuni firmei Tender SA din Timişoara. Fabrica este acum în insolvență, iar Tender a vândut o mare parte din terenul de pe platforma 13 Septembrie, firmei Balkan Petroleum, controlată de omul de afaceri Marian Iancu. Compania canadiană Benevo Capital a achiziţionat terenul de la omul de afaceri Marian Iancu, partener cu Ovidiu Tender în Carom SA Oneşti (pe care au preluat-o ilegal). Ulterior, canadienii au vândut terenul Fondului de investiţii NEPI, care a ridicat aici centrul comercial Vulcan Value Center, mai arată sursa citată.

 

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI