Care este adevăratul nume al lui ÎPS Pimen. Chiar dacă era arhiepiscopul Sucevei, nu era născut în Moldova
Conform informațiilor de ultimă oră, ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a murit în anoaptea de marți spre miercuri, la o lună de când a fost diagnosticat prima oară cu noul coronavirus.Fusese adus la București, la Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” de pe 20 aprilie, după ce a fost infectat cu COVID-19. Starea sănătății sale s-a agravat, având în vedere că ÎPS avea și o vârstă destul de înaintată.
Care era adevăratul nume al lui ÎPS Pimen
Puțină lume știe cine a fost și cum îl chema pe regretatul ÎPS Pimen, înainte de a îmbrăca haina preoțească, dar și mai puțină lume știe că fusese declarat colaborator al vechii securități, de pe vremea comunismului în România.
În , în comun Grebănu, Judeţul Buzău, se năștea Pimen Zainea, primind la botez numele de Vasile Zainea. Tânărul Vasile Zainea își face studiile medii la Liceul din Râmnicu Sărat îndreptându-se, după aceea către Seminarul monahal din Mănăstirea Neamț, în perioada 1948-1951.
După ce termină cursurile la Seminar, intră la Institutul Teologic Universitar din București, unde, în perioada 1953-1957 își face studiile superioare. tot în aceeași perioadă intră și la Institutul de Arte Plastice din București, obținând diploma de calificare în muzeografie, iar mai târziu studii de specializare la Universitatea din Köln, între anii 1976-1977.
Chiar dacă era arhiepiscopul Sucevei, nu era născut în Moldova
În 1951 ajuns la Mănăstirea Neamț, pe data 10 martie este tuns la monahism, sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah. Tot aici va deveni profesor la școlile monahale din cadrul Mânăstirii, ulterior devenind pedagog la Seminarul din cadrul aceleiași Mânăstiri.
La terminarea studiilor superioare din cadrul Institutul Teologic Universitar din București, devine egumen, apoi stareț la Mănăstirea Putna, unde stă timp 4 ani, din 1957 până în 1961. Ulterior, îndeplinește alte funcții preoțești la Mănăstirea Văratec, Schitul Durău, dar și funcția de muzeograf la Mănăstirea Putna, ca mai apoi, în 1973 să fie ridicat la rangul de protosinghel, în 1966, și, ulterior, la cel de arhimandrit, în anul 1975. După 1989, ÎPS Pimen, pe 24 ianuarie 1991, a fost ales arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, fiind instalat ca episcop la Suceava la 3 martie 1991.
În 2011, potrivit motivării Curții de Apel București (CAB), este declarat colaborator al Securității. La acel moment ÎPS Pimen a recunoscut că o parte din notele consemnate de Securitate și invocate de Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS) sunt adevarate.
Care era adevăratul nume al lui ÎPS Pimen. Chiar dacă era arhiepiscopul Sucevei, nu era născut în Moldova
”În nota informativă furnizata sub numele conspirativ „Petru” din 18.01.1979, viitorul înalt prelat a adus la cunoștinta organelor de securitate că o anumită persoană A.B. „nu iubește conducerea țării”. Despre aceeași persoană, „reclamantul a furnizat informații referitoare la situația familială a acesteia, încălcându-i-se astfel acesteia dreptul la viata privată. Reclamantul a arătat că este adevarată consemnarea privind nota informativă din 14.09.1979 și a precizat că a evitat anumite discuții deoarece „era o ponegrire la adresa țării”, se mai arată în motivarea CAB.
În acest caz ÎPS Pimen recunoaște o parte din acuzații, într-un fel sau altul, șocând opinia publică, dar a adus și argumente în apărarea sa, pentru acțiunile din acele vremuri de tristă amintire.
„Astfel în nota supliment datată 16.03.1977, reclamantul a furnizat informații în sensul ca prof. P. M era de opinie că profesorii „să aibă o orientare mai largă și să nu fie prea marxiști” și că vrea să-și facă prieteni persoane „care să împărtășească niște idei nu prea fidele față de politica statului nostru. Numai autoritățile statului pot aduce atingeri drepturilor fundamentale și, în plus, nu s-a putut indica nicio persoană căreia i-au fost limitate sau înlăturate drepturile fundamentale la care a făcut trimitere instanța de fond ca efect al informațiilor consemnate de ofițerii de securitate. Pe de altă parte, în cazul cetățenilor străini sau al cetățenilor români care părăsiseră România și locuiau în străinătate, autoritățile române nici nu puteau aduce atingere drepturilor menționate”, a scris Pimen despre un cunoscut.