Prima pandemie din istorie a avut loc în anul 541. Ciuma lui Iustinian a făcut ravagii în zona mediterană şi a afectat populaţia de pe trei continente: Europa, Africa şi Asia.
Singura scriere despre molima din anul 541 este cea a istoricului bizantin Procopius din Cezareea (cca. 500 – cca. 565). Acesta a descris efectele devastatoare ale pandemiei. Potrivit acestuia, boala a ajuns la Constantinopol în anul 541, fiind cărată de corăbiile care transportau grâu din Egipt. Procopius scria că ciuma s-a răspândit cu repeziciune, făcând ravagii în rândul omenirii.
Însuşi împăratul Iustinian s-ar fi îmbolnăvit de ciumă, dar acesta ar fi învins temuta boală. La apogeul epidemiei, 10.000 de oameni mureau în fiecare zi din cauza molimei, iar măsurile dispuse pentru îngroparea cadavrelor nu mai făceau faţă. Astfel, cele mai multe cadavre ajungeau în gropi comune sau erau lăsate pur şi simplu să putrezească în stradă. Alteori, cadavrele erau urcate pe vase şi aruncate în mare. Acestea erau aduse de cele mai multe ori înapoi la mal de valuri.
Cei mai mulţi istorici sunt de părere că boala de atunci ar fi fost un fel de ciumă. O echipă de cercetători a extras ADN din dinții a două schelete descoperite în Bavaria, în anul 2013. Dave Wagner, profesor asociat la Northern Arizona University din Flagstaff, şi echipa sa au descoperit fragmente de ADN de Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma.
Oamenii de știință au descoperit că tulpina de Yersinia pestis responsabilă de Ciuma lui Iustinian este diferită de cea care a provocat Moartea Neagră în secolul al XIV-lea și alte pandemii ulterioare.
Cercetătorii au comparat-o cu cel al altor tulpini Yersinia pestis. „Am luat tulpina care a provocat Ciuma lui Iustinian și am comparat-o cu secvențe de genom întreg din 130 de tulpini moderne, și de asemenea cu tulpina care a provocat Moartea Neagră”, a precizat Wagner, pentru Național Geographic.
Studiu a arătat că bacteria care a provocat Ciuma lui Iustinian nu a supravieţuit până în zilele noastre. Ciuma lui Iustinian a lovit în mai multe valuri, până la mijlocul secolului al VIII-lea. După această dată, ciuma a dispărut din Europa timp de aproape 600 de ani.
Nu se ştie câte victime a făcut ciuma lui Iustinian. Unele voci susţin că circa 40% din populația Constantinopolului a fost ucisă de primul val al pandemiei. Până la jumătatea secolului a VIII-lea, când Ciuma lui Iustinian a dispărut din Europa, istoricii estimează că a făcut între 25 – 100 de milioane de victime. Asta înseamnă între 30 şi 60% din populaţia mediteraneană de atunci.
Un studiu publicat în 2019 de Merle Eisenberg şi Lee Mordechai în revista britanică Past & Present, contestă aceste estimări. „Fără a neglija suferința numeroaselor victime ale ciumei, dovezile disponibile arată că impactul direct pe termen mediu sau lung al ciumei asupra societăților sau populației mediteraneene a fost minor”, cred Mordechai și Eisenberg.
Cei doi susţin că Procopius din Cezareea ar fi putut exagera, vrând astfel să-l discrediteze pe împăratul Iustinian.
Până acum, prezența bacteriei Yersinia pestis a fost confirmată la 11 schelete din 2.000 care au fost cercetate. În plus, niciunul dintre acești indivizi nu au murit în timpul primului val al pandemiei, care a început în anul 541 și este considerat cel mai devastator.
„Iustinian I (cel Mare) a ajuns pe tronul Imperiului Roman de Răsărit în anul 527. Hotărât să redobândească gloria de mult apusă a Imperiului Roman, Iustinian încheie o „pace eternă” (533) cu formidabilul dușman de la răsărit, Imperiul Sasanid, acceptând să plătească în schimb o importantă cantitate de aur în fiecare an. Apoi, își îndreaptă atenția către apus. Generalii săi obțin succese militare semnificative în nordul Africii și în peninsula Italiană. Se părea că visul lui Iustinian de refacere a Imperiului Roman era pe cale să se împlinească. Însă, în anul 541, Constantinopolul a fost lovit de prima pandemie din istorie. „Ciuma lui Iustinian”, scrie historia.ro.