Când se împodobește bradul de Crăciun, potrivit tradiției. Ce semnificație are acesta, de fapt

În această perioadă foarte multe persoane se întreabă când se împodobește bradul de Crăciun potrivit tradiției. Crăciunul are numeroase tradiții, dintre care poate niciuna nu este mai populară decât împodobitul bradului. Natural sau artificial, bradul de Crăciun este sinonim cu sărbătoarea.

Pomul de Crăciun, un copac veșnic verde, adesea un pin, molid sau brad  decorat cu lumini și ornamente ca parte a Sărbătorilor de Crăciun. Pomii de Crăciun pot fi proaspăt tăiați, în ghivece sau artificiali și sunt folosiți atât ca decorațiuni de interior, cât și de exterior.

În timp ce copacii sunt asociați în mod tradițional cu simbolismul creștin, utilizarea lor modernă este în mare parte seculară  Multe familii plasează cadouri în jurul unui brad, de Crăciun, care urmează să fie deschise în Ajunul Crăciunului sau în ziua de Crăciun.

Istoria bradului de Crăciun

Folosirea copacilor veșnic verzi, coroanelor și ghirlandelor pentru a simboliza viața veșnică a fost un obicei al egiptenilor antici, chinezilor și evreilor. Închinarea copacilor era obișnuită printre europenii păgâni și a supraviețuit convertirii lor la creștinism în obiceiurile scandinave de a decora casa și hambarul cu plante veșnic verzi la Anul Nou pentru a speria Diavolul și de a înființa un copac pentru păsări în timpul Crăciunului.

A supraviețuit mai departe în obiceiul, observat și în Germania, de a așeza un copac Yule la intrare sau în interiorul casei în timpul sărbătorilor de iarnă.

Originea bradului de Crăciun

Pomul modern de Crăciun, însă, își are originea în Germania de vest. Principala recuzită a unei piese populare medievale despre Adam și Eva a fost un „Paradise tree”, un brad în care atârnau mere, care reprezenta Grădina Edenului. Germanii au înființat un copac al paradisului în casele lor pe 24 decembrie, sărbătoarea religioasă a lui Adam și a Evei.

Au atârnat napolitane pe ea (care simbolizează semnul creștin al mântuirii); într-o tradiție ulterioară napolitanele au fost înlocuite cu fursecuri de diferite forme. Lumânările, simbolice pentru Hristos ca lumină a lumii, au fost de asemenea adăugate.

În aceeași cameră era și „Piramida de Crăciun”, o construcție triunghiulară din lemn care avea rafturi pentru a ține figurinele de Crăciun și era decorată cu plante veșnic verzi, lumânări și o stea. Până în secolul al XVI-lea, piramida de Crăciun și bradul paradisului se uniseră, devenind bradul de Crăciun.

Obiceiul bradului de Crăciun

Obiceiul a fost larg răspândit printre luteranii germani până în secolul al XVIII-lea, dar abia în secolul următor bradul de Crăciun a devenit o tradiție germană adânc înrădăcinată.

Introdus în Anglia la începutul secolului al XIX-lea, bradul de Crăciun a fost popularizat la mijlocul secolului al XIX-lea de către cei de origine germană, Prințul Albert, soțul reginei Victoria. Copacul victorian a fost împodobit cu jucării și mici cadouri, lumânări, bomboane, floricele de porumb și prăjituri fanteziste atârnate de crengi cu panglici și lanțuri de hârtie.

Duși în America de Nord de către coloniștii germani încă din secolul al XVII-lea, brazii de Crăciun au fost apogeul modei până în secolul al XIX-lea. Au fost populare și în Austria, Elveția, Polonia și Țările de Jos. În China și Japonia, pomii de Crăciun, introduși de misionarii occidentali în secolele al XIX-lea și al XX-lea, au fost împodobiți cu modele complicate din hârtie.

Când se împodobește bradul de Crăciun

Potrivit tradiției, bradul de Crăciun se împodobește pe data de 24 decembrie, adică în Ajunul Crăciunului. În vârful acestui poate fi așezată o stea sau un înger, care reprezintă steaua din Bethleem sau îngerii.

Tot în noaptea de Ajun, copiii se vor bucur de daruri de la Moș Crăciun, care îi va vizita personal sau le va lăsa cadourile sub brad, pentru a le desface a doua zi, când se trezesc.