Armata Roșie, apariție penibilă în București, în 1944. Cum au venit rușii acum 76 de ani să elibereze Bucureștiul

Ziua de 23 august 1944 a rămas în istoria ţării ca unul dintre cele mai controversate momente. Lovitura de stat în care România a întors armele împotriva Germaniei a fost urmată de un episod prea puţin cunoscut. Armata Roşie a avut o apariţie penibilă în Bucureşti câteva zile mai târziu. Cum au venit ruşii să elibereze Capitala este de-a dreptul ruşinos!

23 august 1944 şi decizia care a schimbat soarta României

O zi de miercuri toridă. Regele Mihai ia imediat decizia de a-l demite şi aresta pe Ion Antonescu, prim-ministrul României, încetează colaborarea României cu Puterea Axei (Germania, Italia, Japonia) şi începe tratativele de armistiţiu cu Aliaţii (URSS, Regatul Unit, China şi SUA), dar şi pentru o colaborare militară cu Uniunea Sovietică.

Îndreptarea armelor către Germania, după aproape patru ani de Axă, are urmări de-a dreptul incredibile pentru istorie. Sistemul de apărare german se prăbuşeşte, frontul acestora se reduce cu peste 500 de kilometri şi scurtează războiul cu cel puţin jumătate de an. Bucureştiul devine, astfel, pima capitală europeană eliberată în cel de-al Doilea Război Mondial.

În ceea ce priveşte România, schimbările sunt extrem de importante. Se revine, practic, la regimul de monarhie constituțională, se modifică componenţa Guvernului şi are loc salvarea unui număr imens de soldaţi români luaţi prizonieri de Armata Roşie.

Din păcate, armistiţiul cu Uniunea Sovietică înseamnă înaintarea armatei lor în România, dar şi debutul ocupaţiei militare ruseşti.

28 august 1944, ziua în care ruşii s-au făcut de râs

Corneliu Coposu a relatat evenimentele din data 28 august 1944, când Armata Roşie a “eliberat” Bucureştiul. Detaliile sunt de-a dreptul penibile, scriu cei de la EVZ.RO.

„Cum s-a luptat pentru a ocupa Capitala? Ruşii au sosit în Bucureşti pe 28 august. Eu am avut dispoziție să-i primesc, pentru că n-a vrut nimeni altcineva! S-au temut!

Trebuia să-i primească primarul provizoriu al Capitalei, Dombrovschi. Eram secretar general al Consiliului de Miniştri şi m-am dus eu, împreună cu fiica lui Dombrovschi, Nina, care ştia ruseşte.

Cunoscând deja apetitul ruşilor pentru maşini frumoase, ne-am dus cu o maşină mai prăpădită şi i-am aşteptat acolo, la marginea Colentinei. Au apărut ruşii!

Când i-am văzut, mi-am zis: <Ăştia-s biruitorii Wehrmachtului?!> .

Era o căruţă, la care erau înhămaţi un cal şi o vacă!!! Penibilă intrare! În fine, a apărut unul, care era cam cherchelit şi nu făcea figură de general, dar totuşi era general, cel care comanda coloana!

I-am asigurat că sunt bine primiţi, că nu vor avea probleme! Ei n-au tras nici un foc de armă nici în Bucureşti şi nici altundeva, pentru că nemţii erau luaţi prizonieri de armata noastră.

Dar aceasta nu i-a împiedicat să dea un comunicat a doua zi că au eliberat Bucureștiul!”. Revista „Flacăra” 1993.

Până la 31 august, peste 50.000 de membri ai forţelor germane naziste sunt luați prizonieri, numeroase infrastructuri de război sunt distruse, iar destabilizarea frontului din Balcani  obligă Germania să evacueze Bulgaria, Grecia, Macedonia, Albania, Serbia şi o parte din Bosnia.

În câteva luni, Armata Roșie cantonează nu mai puțin de un milion de soldați sovietici, care aveau să plece abia la sfârșitul anilor 50 din România.