Am aflat motivul pentru care pungile de chipsuri sunt mereu pe jumătate goale

Deși nesănătoare, trebuie să existe în viața noastră și momente de răsfăț culinar, altminteri ne vom umple de frustrări, iar situația va deveni de necontrolat. Dacă ai mâncat chipsuri, ai observat că pungile, chiar dacă babane pe raft, se dezumflă când sunt desfăcute și ne trezim cu o jumătate de cantitate de chipsuri în loc de ceea ce vizualizăm la magazin. Acestea sunt lăsat în mod intenționat așa. Explicația este logică.

Motivul pentru care pungile de chipsuri sunt mereu pe jumătate goale

Spațiul suplimentar din ambalaj există pentru că producătorii s-au gândit să își protejeze marfa, în acest fel chipsurile nemaisfărmându-se în vreme ce trec prin diferitele modificări din timpul transportului și comercializării. Mai clar, atunci când pungile sunt aranjate în spații înguste sau sunt lovite, spațiul suplimentar face ca chipsurile să se păstreze intacte.

Aerul din pungă este azot, fiindcă oxigenul poate deteriora chipsurile, chiar un studiu realizat în 1994 demonstrând acest fapt. Azotul este un gaz incolor, inodor, insipid, care reprezintă 78% din atmosfera planetei și care este parte componentă a tuturor organismelor vii, deci nu afectează în niciun fel sănătatea oamenilor.

În anul 1996, în SUA a fost adoptată o lege care le impune producătorilor să menționeze pe ambalaj greutatea netă a produsului vândut. Consumatorii sunt deseori induși în eroare de mărimea pungii în care sunt ambalate chipsurile și susțin că spațiul gol este prea mare. Ei consideră că dacă achiziționează o pungă mai mare de chipsuri, automat vor avea parte și de o cantitate mai mare de produs. Prin urmare, recomandat este să citim întotdeauna eticheta alimentului pe care vrem să îl cumpărăm.

Origini

Cea mai veche rețetă cunoscută pentru ceva similar cu chipsurile de cartofi de astăzi se află în cartea de bucate a lui William Kitchiner, ”The Cook’s Oracle”, publicată în anul 1817, care a fost un bestseller în Regatul Unit și Statele Unite. Rețeta ediției din 1822 pentru ”Cartofi prăjiți în felii sau așchii” spune să „cojiți cartofii mari, tăiați-i în așchii rotunde sau așa cum ați face cu o lămâie; uscați-i bine într-o cârpă curată și prăjiți-i în untură sau ulei”.

O carte britanică din 1825 despre bucătăria franceză le numește ”Pommes de Terre frites” (n.r cartofi prăjiți), și solicită felii subțiri de cartofi prăjiți în „unt clarifiat sau untură de gâscă”. Rețetele timpurii pentru chipsuri de cartofi în SUA se găsesc în cărțile ”Virginia House-Wife (1824) a lui Mary Randolph” și în ”N.K.M. Lee’s Cook’s Own Book” (1832), ambele citând în mod explicit Kitchiner.