Adolf Hitler: ‘Cu românii nu poți face nimic’. Dezvăluiri despre liderul Germaniei

Relația dintre români și nemți avea să se schimbe drastic în urma anexării Basarabiei și a nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică. Regele Carol al II-lea pornise în spre Berlin în iulie a lui 1940. Hitler a fost nevoit să-și schimbe planurile din cauza slăbiciunii românilor.

Adolf Hitler, nevoit să-și schimbe planurile din cauza slăbiciunii Armatei Române

Însuși ginerele lui Mussolini a vorbit în memoriile sale despre români: „Îi primesc pe români. Josnicia lor este revoltătoare. Nu deschid gura decât pentru a arunca asupra noastră o cascadă de complimente libidinoase. Merg până la a vorbi cu dispreţ de «Dictatul de la Versailles»!”. Ceea ce a demarat Carol a fost la scurtă vreme preluat de către Ion Antonescu în septembrie a lui 1940. La cererea lui Antonescu din 5 septembrie în același an, Hitler l-a trimis în România pe generalul-locotenent Kurt von Tippelskirsch. Analiza documentelor forțelor aeriene indică faptul că misiunea reală a acestor efective „care nu trebuia să devină evidentă nici pentru români, nici pentru trupele noastre”, era „să apere câmpurile petrolifere româneşti împotriva unei terţe puteri care ar încerca să le acapareze sau să le distrugă;să dea posibilitatea armatei române să efectueze sarcini definite, corespunzător unui plan efectiv, elaborat în favoarea intereselor Germaniei;în cazul în care vom fi siliţi la un război cu Rusia Sovietică, să pregătească angajarea forţelor germane şi române din direcţia României”.

La 5 decembrie 1940, conducerea Statului Major al Armatei de Uscat germane i-a raportat Führer-ului rezultatele studiului operativ care se referea la o campanie împotriva Rusiei Sovietice. Hitler și-a exprimat atunci părerea: „nu există dubiu că România, ca de altfel şi Finlanda, vor merge alături de Germania în cazul unei campanii în Est”. Directiva nr 21 – Planul Barbarossa – semnată de Hitler la 18 decembrie 1940, lua în calcul participarea activă a României la războiul contra Rusiei Sovietice. Sarcina Armatei Române era de a descoperi atacul flancului sudic german și de a opera împreună cu forțele germane care înaintau în Moldova. România trebuia astfel să sprijine cu forțe selecționate atacul german și să execute servicii auxiliare în regiunea din spate.

 „Nici nu poate fi apreciată ca armată”

Concepția Grupului de Armate Sud în privința posibilei folosiri a forțelor române nu era împărtășită de Statul Major al Armatei de Uscat, discutându-se într-o cosfătuire din cadrul Cartierului General al O.K.H. de pe 12 februarie că Armata Română „nici nu poate fi apreciată ca armată”. Raportul colonelului de infanterie Arthur Hauffe, şeful Statului Major al Misiunii Militare Germane în România pentru Armata de Uscat, arată că forțele Armatei Române nu sunt indicate pentru misiuni de luptă independente, astfel că doar trei divizii de elită vor putea fi folosite pentru misiuni de atac mai ușoare și în condiții favorabile.

Slăbiciunea românilor a constituit, printre altele, abaterea lui Hitler de la planul de operații al Grupului de Armate Sud. Conducătorul nazist a venit ulterior cu critici foarte aspre în cadrul unei cosfătuiri cu liderii militari din 30 martie 1940. La data de 22 iunie 1941, când a început ofensiva generală, românii erau într-o mică măsură gata pentru a interveni. Acțiunile de atunci au demonstrat că neajunsurile din cauza lipsa informării a conducerii supreme românești în legătură cu obiectivele și misiunile concrete care trebuiau îndeplinite erau prea mari. Astfel observațiile liderilor despre Armata noastră erau conforme cu realitatea.

„Cu românii nu se poate face nimic. Poate că, în spatele unui obstacol foarte puternic (fluviu), ei ar putea asigura apărarea acolo unde nu se atacă. Antonescu şi-a mărit armata, în loc de a o reduce şi îmbunătăţi. Soarta unor mari unităţi germane nu trebuie să fie dependentă de rezistenţa unităţilor române”
Adolf Hilter (Sursa: historia.ro)