Adevărul despre originea cuvântului ‘șmecher’. Sensul inițial e cu totul diferit față de cel din prezent
Care este adevărul despre originea cuvântului „șmecher”. Trebuie să știi că sensul inițial este cu totul diferit față de cel utilizat în prezent. Însă cum a ajuns acest adjectiv în limba română și de unde. Povestea este cu adevărat interesantă și datează de câteva sute de ani.
Adevărul despre originea cuvântului „șmecher”
Cuvântul „șmecher” înseamnă cu totul altceva decât sensul atribuit în zilele noastre. Azi, când zici „șmecher”, te referi la cineva care se descurcă, este abil și iese cu mare dibăcie din diverse încurcături.
Dar sensul inițial al acestui adjectiv a fost cu totul altul. El este de origine germană și provine de la substantivul german „Schmecker”, care definește o „persoană cu un gust rafinat, un degustător”. Însă termenul a ajuns și pe meleagurile mioritice cu un sens cu totul neașteptat. Cuvântul „șmecher” a devenit însă foarte folosit, mai ales ca un argou de cartier.
Povestea spune că acum câteva sute de ani, sașii din Siebenburgen (Transilvania) treceau munții în fiecare toamnă, ca să facă negoț cu oltenii din zona Drăgășanilor. În schimbul vinului, sașii vindeau articole de meșteșugărie. Ca să iasă mai în avantaj la negoț, oltenii îi ospătau, după care îi serveau cu vinul cel mai tare din cramele lor.
Un negoț cu probleme
După ce îi îmbătau pe sași, începea și negoțul, astfel că cei care ieșeau tot timpul în avantaj erau oltenii. Sub influența alcoolului, sașii vindeau foarte ieftin produse de calitate și cumpărau cu bani mulți un vin prost. Expresia „a nimerit orbul Brăila” s-ar fi format în acest context.
Într-unul dintre ani, sașii au decis să nu se mai lase păcăliți. Prin urmare, au venit iar sașii în zona Drăgășanilor și s-au îmbătat ca de obicei. Numai că, spre deosebire de anii precedenți există un transilvănean venit cu sașii care nu au băut deloc vin.
Acesta se numea „Das ist der Schmecker”, adică cel care gustă. Iar când a venit vremea negoțului, el a fost singurul care a negociat și a fixat preţul de vânzare al produselor meşteşugăreşti. Altfel spus, a fost nevoie ca sașii să aducă cu ei un „Der Schmecker”, ca să facă un comerț echitabil cu oltenii și pentru a aduce în Transilvania vin de calitate.
De unde vine expresia „a freca menta”
O altă expresie des folosită este și aceea de „a freca menta”. Nici ea provine de la noi, ci este împrumutată de pe la greci. În urmă cu câteva veacuri, în Grecia Antică, masa pe care se servea mâncarea era frecată cu frunze de mentă, ca să îi confere un miros plăcut.
Era o sarcină pusă slujba slugilor, însă considerată una ușoară, în comparație cu altele cale le reveneau acestora. Azi, expresia se referă la o persoană care vrea să se sustragă de la muncă, care preferă sarcinile cele mai ușoare.