Actriţa din serialul “Lia, soția soțului meu” care a dat de opt ori la Teatru: “Nu a mai fost bucurie cu explozie, cum ar fi fost normal” EXCLUSIV VIDEO

Actori cu ștate vechi, Carmen Ionescu şi Bebe Cotimanis au fost colegi de facultate, au jucat împreună în numeroase proiecte tv, iar în serialul “Lia, soția soțului meu”, difuzat la Antena 1, în fiecare joi, de la 20.30, cei doi formează pentru prima oară un cuplu, dând viaţă personajelor Maria şi Marcel. În interviul exclusiv acordat pentru Playtech Știri, Carmen Ionescu ne-a povestit cum și-a adjudecat acest rol, dar și că este o luptătoare, dovada fiind perseverența de a da examen de admitere la Teatru timp de 8 ani.

Actrița din serialul “Lia, soția soțului meu” care a avut încercări grele: a dat de opt ori la Teatru

• Cum a venit oferta de a juca în “Lia, soția soțului meu”?

Un mare cadou, ce poate fi mai frumos să am de lucru încontinuu, să mențin caldă starea. Am dat casting și pentru serialul “Lia, soția soțului meu”. Eram așa cu inima.

• Mai aveți emoții la vârsta dumneavoastră cu atâta experiență?

Am emoții, iau, nu iau, că voiam să iau.

• În ce a constat castingul?

Ne-a dat o pagină de text și am avut secvențe cu parteneri.

Carmen Ionescu despre Bebe Cotimanis: “Noi am fost colegi de facultate și avem glumele noastre”

• A contat faptul că este Bebe Cotimanis partenerul dumneavoastră în serial?

Da, dar eu nu am chestiile astea. Orice partener este bun, este binevenit. Am fost împreună la casting, a fost bine, am avut o secvență, s-au amuzat toți.

Ne știm din facultate, am mai jucat și în serialele celelalte împreună, dar noi am fost colegi de facultate și, mă rog, avem glumele noastre și ne amuzăm. Sigur că e altă relație că mă știu cu el de niște ani. A fost o secvență unde trebuia să dansăm, de hârjoneală între noi, mă drăgălea ca să zic așa și a fost nostimă treaba, a fost amuzant.

Schimbări pentru noul personaj

• Cum v-ați pregătit pentru acest rol? La ce schimbări ați recurs?

Schimbare am făcut la culoarea părului, am altfel de îmbrăcăminte, alt machiaj, aici la filmări, dar eu în particular, singura treabă pe care am schimbat-o a fost culoarea părului cum s-a cerut pentru personaj.

Maria este un personaj pozitiv, tonic, puternic, este și ea o luptătoare, e pozitivă, e o femeie șarmantă, nostimă, cu haz, cu umor și care are și ea problemele și tensiunile ei, dar încearcă să le depășească prin această bună dispoziție.

• În viața de zi cu zi așa sunteți si dumneavoastră, râdeți mult?

Așa sunt, da, nu mă las până nu îmi iese ce îmi pun în gând. Mă lupt și da, cu încredere și cu zâmbet tot timpul.

• Ne puteți da un exemplu de o situație în care ați luptat să vă îndepliniți o dorință?

Am dat de 8 ori la Teatru până am intrat la facultate.

• Cum ați rezistat psihic?

Asta mi-am dorit și în fiecare vară aveam o treabă.

• Părinții ce ziceau?

Deja îi întrebau prietenii, cunoștințele și nu mai spuneau adevărul, spuneau că dau la ASE, pentru că au zis că râde lumea de noi.

•  Dar au încercat să vă schimbe cumva alegerea?

Nu, pentru că eu mi-am dorit balet când eram mai mică și ei nu m-au lăsat. Au zis că nu e ceva, lasă, fă școală, învață. Și m-au văzut cât am suferit. Am făcut gimnastică artistică, am făcut tot timpul mișcare. Și-au dat seama că asta a fost sufletul meu și apoi când a venit pasiunea cu teatrul au zis: “Nu mai zicem nimic, te lăsăm, să nu mai spui, să ne scoți ochii. Dă la teatru cât vrei tu!”

,,Eram secătuită. Nu am mai avut reacție”

• Cum a fost momentul în care ați intrat la Teatru după 8 ani de încercări?

Nu am mai avut reacție, nu am mai avut bucurie. Eram secătuită. Când m-am văzut pe lista de reușiți, nu a mai fost bucurie din aceea cu explozie, cum ar fi fost normal.

•  La clasa cărui profesor ați fost studentă?

La Amza Pellea, am fost ultima promoție a lui, după care s-a prăpădit și ne-a luat Ion Cojar.

• În ceea ce privește meseria, ce lecție de viață v-a oferit Amza Pellea?

Doar anul întâi am făcut cu el. De mare adevăr și simplitate în joc. Deci nu era nimic construit. Nu făceam nimic și lucrurile ieșeau, veneau.

El stătea cu noi de vorbă, ceva opus față de Ion Cojar, unde era cu studiu, cu scris, cu Stanislavski, cu fișa personajului, de unde vii, ce am mâncat, ce am făcut, ce am gândit, să îți construiești personajul.

Și am urmat asta, am respectat pe urmă tot timpul, poate chiar prea mult, eram prea corectă. Dar pe urmă, sigur, s-a topit în timp cu experiența, dar și acum le am încă, dar nu se poate fără asta, să nu ai gând, dar la Amza nu era matematica asta. Sunt bune amândouă metodele, sunt folositoare.