Acestea sunt motivele pentru care orice părinte ar trebui să își lase copilul să greșească

Trăim într-o lume rea, într-o lume fără iubire, o lume în care invidia și ura ne guvernează de la mic la mare. Cu toate acestea, există cineva care dorește tot binele din lume copiilor lor, aceștia fiind părinții. Pentru că vor să îi ferească de tot ce e rău, însăși părinții ajung să lase urme asupra vieții copiilor lor, din prea multă protecție și iubire.

Cât de important este să ne lăsăm copiii să greșească

Greșeala face parte din orice proces de învățare și este esențială pentru dezvoltarea personalității în copilărie și adolescență. Chiar dacă puțini adulți au îndoieli în acest sens, mulți părinți încearcă cu orice preț să-i împiedice pe copii să greșească și în consecință, cei mici acumulează frustrări. O intenție perfect naturală a părinților care, totuși, poate avea efectul opus: „Când un copil este supraprotejat, toleranța la frustrare nu este însușită. Din păcate, acest lucru este absolut necesar pentru a pregăti din aproape în aproape, viitorul adult să facă față cu brio la problemele cu care se va confrunta de-a lungul vieții”, afirmă un medic psiholog de familie, al Centrului Grat din Barcelona.

A evita ca cei mici să aibă propriile lor greșeli, este o eroare care poate avea circumstanțe extreme de grave pentru viitorul lor. Tendința multor părinți protector este de a-și pune copiii într-un balon de protecție, unde nu îi poate atinge nicio problemă, dar rezultatul este că nu vor fi capabili să înfrunte mai târziu lumea.

“Cu toată protecția părintească, va veni o zi în care cei mici vor ieși din acel balon și vor realiza că nu sunt capabili să-și gestioneze problemele, iar acest lucru nu le va aduce decât multă frustrare și sentimental de incapacitate.”, afirmă medicul Gordovil.

Opinia sa coincide cu un studiu realizat în 2018 care, publicat în „Psychology Developmental”, abordează consecințele supraprotejării asupra dezvoltării copilului. Această cercetare a analizat, timp de opt ani, evoluția a 422 de băieți și fete în interacțiuni cu părinții lor. Una dintre observațiile autorilor a fost aceea că, atunci când părinții au supraprotejat copiii fără a le oferi opțiunea de a-și rezolva propriile dificultăți, copiii au avut probleme de gestionare a emoțiilor lor, ceea ce, printre altele, a provocat intoleranță la frustrare.

Cum ne formăm copiii de mici să devină adulți independenți și sănătoși

Părinții trebuie să știe că indiferent de natura activităților, fie ele școlare, realizarea prieteniilor sau practicarea unui sport, învățarea este facilitată de greșeli, care ne încurajează să găsim modalități de a face lucrurile diferit.

Pe de altă parte, prin suprapotejare formăm copii mai temători, mai puțin autonomi și mai dependenți de părinți. Aceste lucruri pot avea la perioada maturității efecte nefaste asupra indivizilor, transformându-i în persoane vulnerabile: „Uneori, aceasta va duce la creșterea anxietății, la dezvoltarea unui tip de fobie socială și a depresiei și chiar va duce la căderea în relații de dependență”, afirmă Gordóvil.

Nu puneți presiune pe copiii voștri

Ca în orice alt aspect parental, trebuie să fiți conștienți că, în calitate de părinți, nu numai ceea ce spuneți contează, ci și ceea ce faceți. Atunci când le spunem copiilor noștri: „Haideți, faceți acest lucru,  puteți să o faceți!”, iar în final ajungem să intervenim noi, ca părinți, sa rezolvăm acel lucru, mesajul indirect pe care îl transmitem este că: „Nu știți”, „nu sunteți capabil să o faceți …”, moment în care stima lor de sine este profund afectată.

De exemplu, în cazul efectuării temelor au fost realizate studii și urmăriți copii care erau supravegheați de părinți, dar si copii care își rezolvau temele in preajma unor persoane străine. În cel de-al doilea caz, copiii erau mult mai motivați să găsească un răspuns bun, față de cei acompaniați de părinți, care deseori intervin în rezolvarea problemelor.

Un alt aspect important este să tratați greșelile copiilor voștri ca pe ceva făcând parte din normal, tocmai pentru ca cei mici să nu-și piardă curajul de a încerca din nou și din nou, fără a se teme de eșec.

Încurajarea autonomiei celor mici este un alt aspect extrem de important în dezvoltarea lor. De aceea, părinții trebuie să-și lase copiii să facă greșeli fără să intervină, tocmai pentru a le întări flexibilitatea în a gestiona situații neprevăzute. Specialiștii le recomandă părinților să îi solicite în activitățile casnice, atât cât le permite vârsta și să-i responsabilizeze. De exemplu, un copil de 4 ani poate fi învățat că hainele murdare ajung în coșul de rufe sau că, dacă aruncă un puzzle de-abia construit, trebuie să îl ridice piesă cu piesă. Este important să nu incercați să rezolvați lucrurile mai rapid, scutindu-i pe cei mici de responsabilități.

Tu ce fel de părinte te consideri?