Știm deja că cele mai inspirate trucuri pentru casă au apărut ca rezultatul unor experimente inedite, chiar curajoase. Așa s-a întâmplat când cineva a pus bicarbonat de sodiu în pământul plantelor de apartament. După câteva zile, efectele erau spectaculoase.
Bicarbonatul este, fără doar și poate, vedeta trucurilor de toate felurile: gătit, îngrijirea casei, frumusețe. Lista utilizărilor sale pare fără sfârșit, unele noi fiind descoperite în mod constant. Cea despre care vom vorbi în rândurile de mai jos a început ca o joacă sau, mai bine zis, un experiment, și va intra, cu siguranță, în arsenalul celor care au și iubesc plantele de apartament.
Persoanele care au acasă plante cu flori știu sau ar trebuie să știe că cele mai multe dintre acestea au nevoie de un sol alcalin pentru a se dezvolta în condiții optime, mai ales begoniile, mușcatele și hortensiile.
Având în vedere că bicarbonatul de sodiu este un agent de alcalinizare ce are capacitatea de a neutraliza acidul în exces din stomac și sânge, cineva s-a gândit să testeze dacă are același efect și în cazul substratului pentru flori.
Zis și făcut! A stropit puțin bicarbonat în pământul plantelor de apartament și l-a lăsat să acționeze. După doar câteva zile, rezultatele erau imposibil de trecut cu vederea: plantele au început să se dezvolte într-un ritm accelerat și au început chiar să dea primele semne că vor înlori.
Și nu este singurul ingredient neașteptat ce poate fi folosit pentru florile din ghiveci. Pentru că este bogat în numeroase minerale, vitamine, fosfor, potasiu și azot, zațul de cafea este un îngrășământ ecologic perfect pentru plante. Atenție, însă, este recomandat doar în cazul celor care preferă un îngrășământ acid. Poate fi folosit cu încredere la azalee, trandafiri pitici, camelii și chiar și pentru pomii fructiferi.
O altă sursă importantă de fosfor, azot, precum și de carbonat de calciu o reprezintă cojile de ouă. Lasă-le la uscat, apoi pisează-le cu grijă. Pulberea obținută se poate pune, în cantități mici, în solul plantelor de apartament o dată la două luni – nu mai des, căci se descompune destul de greu.