„Distribuiți cu toții povestea mea”. Viața Ioanei a început într-o zi geroasă de iarnă, „într-o punguță de nailon”. A fost abandonată într-un parc din Oradea, descoperită de cățelușul unei tinere care ieșise cu animalul de companie la plimbare. Acum, 21 de ani mai târziu, vrea să o găsească pe cea care i-a dat viață.
Ioana are doar 21 de ani, dar are deja o poveste de viață emoționantă. Abandonată imediat după naștere, lăsată într-o pungă de plastic, sub o bancă din piatră, într-un parc din Oradea, a fost salvată de un cățeluș curios, care nu s-a lăsat până nu și-a alertat stăpână că ceva era în neregulă. A avut norocul de a fi adoptată de o familie specială, însă și-a pierdut mama adoptivă de la o vârstă fragedă.
Anii au trecut, iar Ioana încă nu știe nimic despre familia ei biologică. Tânăra vrea să o găsească pe femeia care i-a dat viață și care a putut să renunțe la ea. Și-a spus povestea în mediul online, pe un grup de Facebook – The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României, rugându-i pe români să redistribuie textul, poate așa va reuși să ajungă la persoana pe care o caută de atâția ani.
„O să vă spun povestea mea, o poveste tristă, dureroasă care îmi macină sufletul și care zilnic mă face să sper că mama care mi-a dat viață se va îndura măcar acum de mine după mai bine de 20 de ani… Eu sunt IOANA, într-o dimineață în toiul iernii, 3 IANUARIE 2002, am fost găsită într-o punguță de nailon sub o măsuță sau băncuță de piatră în parcul 1 DECEMBRIE din ORADEA de către o tânără cu un cățeluș, mai exact am fost găsită de cățelușul acesteia”, își începe ea povestea.
Bebelușul a fost dus de urgență la spital, unde a primit îngrijiri medicale. În cele din urmă, Ioana a fost adoptată de niște oameni cu suflet mare, ce i-au oferit tot ce au avut mai bun.
Avea doar șapte ani când tragedia i-a lovit familia. Mama sa adoptivă s-a stins din viață. Copila a rămas de atunci „în grija tatălui meu cel bun și a bunicii mele scumpe”.
„Imediat ce am fost dusă la spital, după puțin timp am fost adoptată de o familie foarte bună, pot spune cu un suflet de aur, mama mea adoptivă deși era nevăzătoare, m-a iubit cum nimeni altul pe această lume poate iubi un ghemotoc de om.
Din păcate, destinul din nou a fost crunt cu mine căci la numai 7 anișori am rămas din nou fără mamă, asa că am rămas în grija tatălui meu cel bun și a bunicii mele scumpe.”
Te-ar putea interesa și: Rona Hartner, abandonată de foștii soți, în lupta cu cancerul: ”Nu m-au ajutat. Unele uși se închid pe viață”. Cine i-a sărit în ajutor EXCLUSIV
Marea dorință a Ioanei este ca povestea ei să ajungă la cât mai multe persoane. Așa, speră ea, că va reuși, până la urmă, să o cunoască pe cea care i-a dat viață sau să își cunoască rudele.
„Ceea ce îmi doresc atât de mult astāzi ca povestea mea să ajungă cât mai cunoscută, să ajungă la cât mai multe persoane poate așa cineva din familia mea sau apropiat familiei mele, mă va recunoaște sau poate chiar își amintește de mama mea când mă purta în pântec.
Știu că numai un miracol ar trebui să se întâmple ca eu să îmi găsesc mama, dar mai știu că miracolele se pot întâmpla numai la cei care cred în ele .
Vă rog din suflet, ajutați-mă să o găsesc pe mama, eu cred că dacă ne unim forțele cu toții acest lucru se va întâmpla! DISTRIBUITI cu toții povestea mea, povestea unui pui de om! Vă mulțumesc!”
Te-ar putea interesa și: Lacrimi amare pentru Cristina Cioran. Vedeta s-a simțit abandonată de cei dragi când i-a fost cel mai greu: ”Nu am primit niciun mesaj”