Duminică, 1 decembrie, chiar de Ziua Națională a României, oamenii sunt așteptați din nou la vot. Între primul și al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale, românii trebuie să aleagă felul în care vor fi reprezentați în Parlament, în următorii patru ani.
În România, au loc alegeri parlamentare din patru în patru ani. Pe buletinele de vot pe care le vor primi cetățenii cu drept de vot duminica aceasta, se regăsesc mai multe partide politice, dar și alianțe și candidați independenți, care ne vor reprezenta proporțional în Parlament, în următorii patru ani, în funcție de voturile primite.
România este o republică organizată pe principiul separației și echilibrului puterilor între cea legislativă, executivă și judecătorească. Acest sistem asigură o funcționare democratică, în care fiecare autoritate are un rol bine definit. Parlamentul, ca instituție centrală a puterii legislative, este responsabil pentru adoptarea legilor și este format din două camere: Senatul și Camera Deputaților.
Conform Constituției României, articolul 62, Parlamentul este „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”. Parlamentul României funcționează într-un sistem bicameral, ceea ce înseamnă că este alcătuit din două camere: Senatul și Camera Deputaților. Deși ambele joacă un rol esențial în procesul legislativ, acestea au atribuții diferite și număr distinct de membri.
Cu 332 de membri, Camera Deputaților este considerată „camera inferioară”. Fiecare deputat reprezintă aproximativ 70.000 de locuitori. Deputații sunt responsabili pentru inițierea, dezbaterea și adoptarea legilor care influențează direct viața cotidiană a cetățenilor. De asemenea, Camera Deputaților are, în anumite cazuri, rolul de primă cameră sesizată, având un cuvânt decisiv în situații de divergență.
Deputatul are o legătură directă cu cetățenii, promovând interesele acestora în Parlament. Pe lângă activitatea legislativă, deputații supraveghează activitatea Guvernului, având dreptul de a adresa întrebări, interpelări sau de a iniția moțiuni de cenzură.
Senatul, cu 136 de membri, este considerat „camera superioară”. Un senator reprezintă un număr mai mare de cetățeni, aproximativ 160.000, ceea ce îl face responsabil pentru decizii care influențează un grup mai extins. Senatul are atribuții specifice, incluzând validarea senatorilor aleși și analiza proiectelor legislative legate de politica externă, securitatea națională sau tratatele internaționale.
Datorită numărului redus de membri, Senatul poate aborda teme mai complexe și mai specifice. Totodată, senatorii au un rol important în supravegherea Guvernului, fiind implicați în dezbateri majore, precum cele legate de modificările constituționale sau suspendarea președintelui.
Deputații și senatorii sunt aleși prin vot direct de către cetățeni, conform Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților. Fiecare alegător are dreptul de a vota pentru candidații propuși în circumscripția sa electorală. Mandatul parlamentarilor durează patru ani, dar poate fi prelungit în situații excepționale, cum ar fi starea de urgență.
Diferența esențială dintre alegerea deputaților și a senatorilor constă în circumscripțiile electorale. Deputații reprezintă comunități mai mici, în timp ce senatorii au o arie mai largă de reprezentare. Această structură garantează un echilibru între interesele locale și cele naționale.
Deși Camera Deputaților și Senatul au atribuții diferite, acestea colaborează strâns în procesul legislativ. Orice proiect de lege trebuie aprobat de ambele camere înainte de a fi promulgat de către președinte. Totuși, traseul legislativ al unei legi variază în funcție de tipul acesteia. De exemplu, proiectele legate de politică externă sunt discutate mai întâi în Senat, în timp ce acelea care influențează direct viața cetățenilor încep de obicei în Camera Deputaților.
Există și situații în care cele două camere trebuie să colaboreze mai strâns, cum ar fi dezbaterile privind modificările constituționale sau suspendarea președintelui. Aceste momente evidențiază importanța cooperării între Senat și Camera Deputaților pentru luarea deciziilor majore.
Pentru ca un partid să ajungă să aibă reprezentanți în Parlament, trebuie să atingă un anumit prag electoral la alegeri. Acest prag depinde de structura formațiunii politice. Distribuirea mandatelor de deputați și senatori se face proporțional, în funcție de voturile primite de formațiunea politică din care face parte.
Pentru partide politice, alianțe politice și alianțe electorale: pragul este de 5% din voturile valabil exprimate la nivel național.
Pentru alianțele electorale (în funcție de numărul partidelor componente): pragul este de 5% + 2% pentru fiecare partid suplimentar din alianță, dar nu mai mult de 10%.
Pentru candidații independenți: aceștia trebuie să obțină un număr de voturi cel puțin egal cu media voturilor valabil exprimate pe țară pentru un mandat de deputat sau senator.
Aceste praguri sunt prevăzute în legislația electorală pentru a asigura reprezentarea proporțională și stabilitatea parlamentară.