Dan Negru a transmis un mesaj impresionant, pe rețelele sociale, cu privire la victoria detașată a lui Călin Georgescu în rezultatele parțiale ale alegerilor prezidențiale ale turului I, punând accent pe felul în care candidatul ar fi fost ignorat de televiziuni. Acest eveniment simbolizează nu doar o schimbare în influența televiziunilor tradiționale, ci și un eșec al acestora în a înțelege noile paradigme ale comunicării politice și impactul platformelor alternative.
România, deși are un număr impresionant de televiziuni de știri comparativ cu alte țări europene precum Franța, Germania sau Spania, demonstrează că numărul acestora nu echivalează cu influență reală.
Fenomenul prin care aparițiile televizate devin sinonime cu susținerea „sistemului” ar putea explica de ce alegătorii migrează spre alte surse de informație.
În era digitală, rețelele sociale, platformele online și comunicarea directă oferă politicienilor oportunități mai accesibile și mai autentice pentru a ajunge la electorat.
Faptul că un candidat a câștigat fără să se bazeze pe expunerea televiziunilor sugerează o nevoie urgentă de schimbare în strategia canalelor media.
”România are mai multe televiziuni de știri naționale decât Franța, Spania sau Germania. Degeaba, dacă n-au nicio influență. Dimpotrivă! La noi, a fi invitat la televiziunile de știri e totuna cu a fi părtaș cu sistemul.
De asta, în anii care vin, televiziunilor de știri românești le va fi greu. Se vor cerne, vor rămâne puține și o vor vira spre divertisment, spre news-entertainment, așa cum unii știu să o facă deja.
Mi-am amintit cum un om cu bani era mereu întrebat de apropiații lui la ce i-a folosit să-și facă o televiziune cu știri. Niciun candidat susținut de televiziunea lui nu a câștigat.
Referendumurile pe care televiziunea lui le susținea au picat și ele. Candidații la alegerile locale au căzut și ei.
Până și patronul „a picat” într-un moment , deși îl „apărau” analiștii. Și nici profitul nu era atrăgător… Și atunci, la ce bun?”, declara Dan Negru, pe contul său oficial de Facebook.
Exemplul dat despre un patron de televiziune care ar fi eșuat atât în susținerea candidaților, cât și în influențarea rezultatelor referendumurilor ilustrează inutilitatea televiziunilor partizane.
Această tendință arată că publicul românesc devine din ce în ce mai sceptic față de canalele media percepute drept părtinitoare. Deși televiziunile pot oferi vizibilitate, ele nu mai garantează succesul electoral sau sprijinul popular.
Victoria unui candidat „invisibil” pe micile ecrane indică o schimbare majoră: relevanța televiziunilor scade în fața influenței digitale.
Platformele sociale permit politicienilor să comunice direct cu alegătorii, să creeze conexiuni mai autentice și să mobilizeze susținători fără a fi constrânși de agendele televiziunilor. Acest fenomen obligă media tradițională să-și regândească rolul și metodele de operare.
Conform spuselor lui Dan Negru, acest moment ar marca începutul unei noi ere în politica și media din România.
Televiziunile de știri se confruntă cu o criză de identitate și relevanță, iar succesul unui candidat fără susținere mediatică demonstrează că viitorul comunicării politice se află din ce în ce mai mult în spațiul digital.
Adaptarea televiziunilor la noile realități sau declinul lor inevitabil este o lecție nu doar pentru România, ci și pentru mass-media globală.