După cum bine știe toată lumea, atât de Paște, cât și de Crăciun, bunicile se grăbeau să facă cel puțin un cozonac mare și pufos, dar cum ar fi să faci unul după o rețetă veche de 170 de ani, la care marii bucătari nu uitau niciodată de ingredientul secret?
Când eram mici, și mergeam la țară, la bunici, mai ales în perioada Paștilor sau de Crăciun, diminețile ni se păreau ca de poveste, mai ales când ne trezeam în mirosul cozonacilor fierbinți, atunci scoși din cuptorul pe vatră al bunicii. Acest preparat este una din nelipsitele tradiții a românilor, fie că vorbim de Paște, fie că vorbim de sărbătoarea Crăciunului, pe 25 decembrie.
De zeci, poate sute de ani, româncele au pregătit cozonaci, făcuți ca în Ardeal, Moldova, Oltenia sau Muntenia, și indiferent de unde ar fi, de fiecare dată sunt la fel de buni.
Multe dintre rețete au evoluat, iar astăzi vorbim și de cozonac cu aluat opărit, sau fără adaos de ouă, și multe alte rețete inedite. Dar, cum ar fi să faci un cozonac mare și pufos după o rețetă veche de 170 de ani, de pe vremea celebrului Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi?
La jumătatea secolului XIX, pe vremea a doi mari cărturari ai României, rețetele erau ceva mai complexe, și majoritatea făcute cu ingrediente naturale, nu ca astăzi, când avem destule substitute pentru ele. Pentru contemporanii anului 1841, se știa despre pasiunea lui Mihail Kogălniceanu și a lui Costache Negruzzi pentru bucătăria neaoșă, autentică, românească.
Așa că, cei doi s-au decis să scrie o carte împreună, denumită „200 rețete cercate de bucate , prăjituri și alte trebi gospodărești”. În celebra lucrare a celor doi cărturari, vom regăsi, așadar, cum să faci un cozonac mare și pufos după o rețetă veche de 170 de ani.
Preparatul ne aduce și azi aminte de copilărie, iar mirosul, inconfundabil, ne trezește amintiri deosebite de fiecare dată. Există și alte reșete, la fel de vechi, cum ar fi rețeta de cozonac moldovenesc de peste 150 de ani.
Așa cum spuneam, în cartea publicată la 1841, Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi le propunea românilor cum să facă un cozonac mare și pufos după o rețetă veche, după cum urmează:
„Ia trei ocă (1 oca = aproximativ 1 kg n.n.) de făină, faci plămădeală cu o litră (aproximativ 250 g n.n.) de drojdie de bere și cu una litră de Lapte, puind și trei ouă întregi.
Lași de dospește frumos și pui două litre și jumătate de lapte, 18 ouă întregi, trei litre de unt topit și sarea trebuincioasă și, frământându I până ce se desprinde de mâini.
Apoi lasă de dospește frumos și, după ce au dospit bine, întoarce aluatul, îl mai lasă putin de șede, pe urmă, făcând cozonaci, îi ungi cu gălbenuș de ou și-i dai la cuptori.”
Așa că, dacă ai înțeles ce ai de făcut, când se apropie Paștele, apucă-te și fă un cozonac mare și pufos după o rețetă veche de 170 de ani.