Cum să-și susțină părinții copiii la început de an școlar. Grădinița, școala sau liceul, prag decisiv în creșterea unui adult sănătos emoțional. Sfaturile psihologului EXCLUSIV

Prima zi de școală este un moment extrem de important în viața unui copil, dar și în viața unui părinte, astfel că este necesar ca aceștia să parcurgă un mic abecedar. Trebuie să îi explicăm copilului ce face concret la școală și să avem grijă cum „pictăm” portretul profesorului de la clasă. În ceea ce îi privește pe adolescenți, părinții trebuie să înțeleagă că parteneriatul este extrem de util, iar relația să se bazeze pe comunicare, a explicat psihologul Jeni Chiriac pentru Playtech.ro

Sfaturi pentru prima zi de școală pentru elevi și părinți

Emoțiile din prima zi de școală nu se compară cu nimic, iar trecerea de la grădiniță la școală poate fi extrem de stresantă pentru cei mici, iar în acest caz este important ca părinții să discute cu copiii și să le ofere sprijin.

Începutul de an școlar este dificil și pentru elevii din anii terminali, în special cei de clasa XII-a care trebuie să decidă și ce vor face în viitor. În acest caz este important că adolescenții să se cunoască pe sine și să nu aibă parte de o prea mai presiune, ci mai degrabă de înțelegere, iar părintele să îi fie călăuză în drumul pe care pășește.

Cum arăta Catrinel Sandu acum 25 de ani, când era iubita lui Lucian Viziru. Transformarea divei e vizibilă, nu o recunoști

Ce meserie are la bază Gabriela Lucuțar. Din ce-și câștiga banii înainte de a deveni Regina Întunericului

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Într-un interviu acordat Playtech.ro psihologul Jeni Chiriac ne oferă câteva sfaturi despre cum gestionăm emoțiile din prima zi de școală și cum evităm să ne suprasolicităm copilul.

Playtech.ro: Cum pregătim copilul pentru prima zi de școală?

Psiholog: Cei mici au nevoie în primul rând de sprijinul părinților, ceea ce înseamnă că părinții ar trebui să fie preocupați de educarea lor în așa fel încât să fie responsabili vizavi de cerințe, partea de comportament, de autodisciplinare pentru că dacă nu au fost educați adecvat în așa fel încât să poată să fie receptivi, să poată să respecte lucruri care li se cer, să poată să desfășoare activitate mai mult de 15 minute. Să încerce să îi fi cooptat de dinainte în activități de învățare prin joc.

Lucrul acesta poate să îngreuneze activitatea cadrului didactic și să afecteze integrarea în colectiv. În momentul în care spunem ieși în evidență, dar într-o manieră negativă la o vârstă atât de fragedă poate să atragă etichetarea ta ca și copil.

Playtech.ro: Cum îi facem pe copii să ne spună ce simt? Să nu ascundă lucruri? Să ne spună când este trist?

Psiholog: În momentul în care noi ca părinți îi pregătim de exemplu, vizavi de etapele de școlarizare și integrare în comunitate, când discutăm despre adaptarea lor la grădiniță și creem atunci o rutină legată de a povesti și de a ne spune ce se întâmplă la grădiniță și să ne spună ce au învățat, avem o continuitate. 

Însă dacă nu au făcut acest lucru e bine să facem parteneriat cu copilul. De exemplu, să luăm câteva rechizite înainte de școală, până când primim lista de la cadrul didactic și să facem cumpărături cu copilul, astfel încât să facem parte din această pregătire. E bine și pentru copil acest lucru pentru că îl face să devină mai conștient exact de ceea ce se întâmplă. 

Să stabilim o rutină cât mai apropiată de școală pentru că dacă copilul se trezește la ora 10:00 și se pune la somn târziu, bineînțeles că acest lucru îi va dăuna în primele săptămâni de școală. El neputându-se culca la o oră rezonabilă se trezește prematur și nu își încheie ciclul de somn și atunci este mai iritabil, mai irascibil, cu lipsă de dispoziție, cu toleranță scăzută la frustrare și lucrul acesta poate să crească anxietatea copilului.

Atunci, practic contează comunicarea și câte bine îmi cunosc eu copilul ca și părinte pentru că în momentul în care îl știu pot să îl stimulez să comunice, fie folosesc povești și aici mă refer la anumite cărți care vizează de exemplu începerea școlii sau integrarea în comunitate, vorbim de anumite povești terapeutice care vizează adaptarea și integrarea socială.

Sfaturi pentru prima zi de școală de la psiholog. Sursa foto: Profimedia

Playtech.ro: Cât de important e ce spune părintele despre școală, de exemplu, despre profesori sau chiar anumite materii?

Psiholog: Contează foarte mult și ce spun eu ca părinte, cum descriu cadrul didactic, dacă îl descriu ca pe un bau-bau sau ca pe cel mai bun prieten, când rolul cadrului didactic este de a forma, de a transmite informații.

Este important să nu cosmetizăm atât de mult adevărul legat de școală, încât să creăm o percepție deformată, eronată a copilului față de ce îl așteaptă la școală. Dacă eu îi spun doar că se va juca la școală și copilul anterior are concepția că a se juca înseamnă a face ce vrea el vă dați seama că îi fac o imagine greșită.

Atunci când îmi cunosc copilul și îmi cunosc limitele tipului meu de parenting: inconsistență sau ce am făcut eu acolo, caut să-mi sprijin copilul pentru că nu scap de o problemă, îmi creez o problemă. 

În momentul în care nu cred în parteneriatul meu cu școala, în calitatea mea de părinte, datorită faptului că ciclul primar înseamnă a pune bazele dezvoltării abilităților de învățare, practic copilul meu, lăsând la o parte că acumulează informații și își însușește anumite noțiuni, el practic în acești ani învață cum să învețe și atunci este foarte important ca eu ca părinte să înțeleg acest lucru și să privesc cu seriozitate această etapă din formarea copilului meu.

Playtech.ro: Cum tratăm trecerea copilului de la grădiniță la școală? Copilul începe să  primească calificative, ce facem când primește de exemplu, un bine, cum reacționăm?

Psiholog: Este iarăși o prelungire a parentingului nostru pentru că în funcție de tipul de educație pe care l-am avut și percepția copilului pe care am încurajat-o față de greșeală sau față de lucrurile pe care le-a făcut ai puțin bine, atunci copilul poate să fie mai tolerant sau receptiv și să înțeleagă că acel calificativ reprezintă doar o efortul sau o stare, un context și că atunci când se întâmplă lucrul acesta e bine să se focuseze pe ceea ce poate face diferit, să înțeleagă ce anume a dus la situația respectivă.

Dacă tu ai avut un tip de parenting care a fost centrat pe acțiune- consecință, copilul va înțelege mult mai bine ce înseamnă calificativul respectiv. Și dacă tu ai evitat să îl etichetezi ca fiind slab la învățătură sau l-ai comparat într-o manieră neconstructivă cu ceilalți, în momentul acela copilul poate dezvolta probleme legate de stimă de sine, anxietate de performanță pentru că tu undeva acolo ca părinte fără să vrei nu ai creat bazele unei prelucrări adecvate și pozitive a tipului de feedback pe care copilul îl primește.

Pentru că exact cum am spus, de exemplu cum sunt evaluările: copiii din clasele primare se lovesc de evaluarea din clasa a II-a și evaluarea din clasa a IV-a, au fost elevi care au privit lucrul acesta cu anxietate, dar și elevi care au fost lejeri pentru că au înțeles ce se evaluează și fără să dezvolte această anxietate de performanță.

Părinții care nu sunt conștienți de presiunea și cerințele exagerate pe care le au vizavi de copii, pentru că noi alergăm între două tipuri, ori suntem foarte relaxați, ori suntem foarte focusați, ideea este că trebuie să fie un echilibru. Excelența în clasele primare reprezintă bucuria copilului de a învăța și însușirea acestor abilități. 

Cele două dacă sunt respectate,pe lângă respectul față de instituția școlii și ce înseamnă utilitatea fiecărei materii. Tot de la noi, copiii învață de la noi atitudinea față de materiile de la școală și de școală implicit și de cadrele didactice inclusiv. De exemplu, în V-VIII am văzut elevi cărora nu le place matematica pentru că nu le plăcea profesorul, iar când se schimba profesorul automatic, matematica avea sens.

Playtech.ro: Ce facem cu elevii în anii terminali, mai ales cu cei de clasa XII-a? Cum îi îndrumăm în ceea ce privește alegerea facultății?

Psiholog: Sunt foarte mulți care nu știu unde să meargă, iar aici este importantă și implicarea consilierului școlar sau părinții să fie motivați să recurgă la ajutorul specialiștilor care se ocupă cu partea aceasta de testare a aptitudinilor.

 Sunt mulți părinți care consideră că știu, plecând de la să spunem joburile care cred că se cer pe piață și atunci câteodată ceea ce ei doresc pentru copiii lor corespunde cu abilitățile și înclinațiile naturale ale copilului, alteori nu. Pe lângă lucrul acesta contează foarte mult să cunoaștem pasiunile copilului și zona de interes pentru că atunci îl putem ajuta.

Când vorbim de adolescenții mai mari, dacă anterior, segmentul 11-14 ani au mers foarte mult pe a-l ajuta să-și dezvolte abilitățile de organizare sau își stabilească niște obiective academice, este foarte important în perioada respectivă să participe la concursuri, olimpiade, să încercăm să nu fim cu ei niște zmei sau vrăjitoare care încep să tune și să fulgere. 

Cum îi îndrumăm pe adolescenți. Cum îi ajutăm în alegerea unei facultăți. Sursa foto: Profimedia

Playtech.ro: Cum îi facem pe copii să fie responsabili? 

Psiholog: Motivația este fluctuantă în adolescență și ne confruntăm cu tot felul transformări interioare și bineînțeles și aceea plăcere de a cădea tentațiilor grupului de apartenență și este firesc să ne monitorizăm copiii, dar dar fără să ne supere că ne ies de sub tutelă pentru că în segmentul acesta 11-14 ani este foarte important să promovăm independența, să-și preia mai multă responsabilitate pentru gestionarea învățatului, temelor, sarcinilor în casă.

Sunt foarte mulți care consideră că sarcinile în casă sunt niște prostii sau o formă de a-i suprasolicita pe copii. 

Atâta timp cât copilul este însărcinat cu lucruri care țin de persoana lui și nu este responsabilizat cu îngrijirea  tuturor fraților sau rudelor, este un lucru benefic pentru că a încuraja această independență înseamnă ca copilul să fie mult mai asumat, responsabil și mult mai în contact cu direcția lui în viață. 

Apoi, noi îl ducem atunci când ajungem la 14-18 ani pe ceea ce înseamnă planificarea viitorului pentru că practic,copiii ce știm noi despre ei și ce știm noi despre copilul din noi, sunt tributari principiului plăcerii și a principiului aici și acum, ei nu stau să se gândească la ziua de mâine, noi îi putem învăța prin această responsabilizare, când fac economii, când îi punem să ia anumite decizii pe anumite categorii.

Noi trebuie să-l încurajăm să ducă procesul decizional până la capăt, chiar dacă ne enervează că face ca X sau ca Y pentru că sunt etape firești până când el ajunge să ia decizii pentru el, plecând de la ceea ce își dorește.

Playtech.ro: Cum discutăm cu adolescenții? Cum relaționăm cu ei? Și cum îi ținem departe de tentații?

Psiholog: Este dificil pentru noi să știm în permanență, ca părinți să știm ce e mai bine de făcut și este important să învățăm din greșeli, trebuie să renunțăm să le suflăm în ceafă pentru că atunci când facem asta împiedicăm dezvoltarea abilităților de gestionare a timpului.

Lucrurile făcute doar de gura noastră prin excelență, înseamnă practic, ca copilul nostru să fie obișnuit să fie împins de la spate, obișnuit ca timpul să fie decis de alții, să nu își cultive această reprezentare a timpului și sunt foarte mulți copii, care nu pot reprezenta cât le ia un  exercițiu, cât le ia să învețe la o materie, nu au au o strategie de învățare, spun vai ce mult este de învățat, etc. 

Aceste lucruri au legătură și cu tipul nostru de parenting, cu comentariile noastre de-a lungul anilor în care le-am plâns noi de milă, când într-o formă sau alta sarcinile nu se discută.

Sunt și părinți  care de frica tentațiilor încarcă excesiv programul copilul și noi trebuie să înțelegem că au nevoie de timpul lor pentru ei, au nevoie să facă ce doresc, chiar dacă vorbim de activități sportive, care chipurile corespund unor pasiuni, regularitatea și strictețea unui program încărcat îi face pe copii în timp să-și piardă pasiunea pentru acel sport sau acel tip de activitate.

Este foarte important să înțelegem ce facem în momentul în care îi alcătuim de la vârste fragede programului, acordând atenție și nevoii de socializare pentru că el se cunoaște prin aportul părinților, dar și prin contactul cu copiii, iar rezistența la tentații nu se realizează printr-un comportament hiperprotector și prin parteneriat și bineînțeles experiențele din care el învață, ce este bine și ce este rău.

Își întărește într-o formă sau alta regulile sau lucrurile pe care eu ca părinte l-am învățat. Când e vorba de stres, am văzut foarte mulți părinți care în momentul în care îl degrevează pe copil de tot, copilul nu are decât sarcina de a învăța și atunci ce stres are acel copil? 

Cum relaționăm cu adolescenții? Sfaturi de la psiholog. Sursa foto: Profimedia

Playtech.ro: Cum discutăm cu adolescenții? Cum relaționăm cu ei? Și cum îi ținem departe de tentații?

Psiholog: Noi trebuie să înțelegem că ei au un stres, de multe ori putem să-i vedem anxientându-se pe niște lucruri banale din punctul nostru de vedere, dar care sunt capitale pentru ei. Ei au probleme de cine sunt, de cum arată? Bineînțeles că aceste lucruri cu noi părinții nu se manifestă, ci în relație cu lumea înconjurătoare, cu restul adulților, cu grupul de apartenență. 

Noi părinții suntem cei pe care îi cunoaștem de o viață întreagă și în funcție de tipul de relație reprezentăm sau nu mai reprezentăm o sursă de stres.

Ca părinți este foarte important să știm să ascultăm, noi suntem poate și datorită crizei de timp sau poate datorită modelelor de educație parentală pe care le-am preluat, pentru că devenim părinții noștri uneori, nu ne ascultăm copiii și venim foarte repede cu răspunsuri ca și cum știm, nu avem cum să știm.

Noi nu le știm pe toate și le știm pe toate dacă ascultăm pentru că în momentul în care ne comportăm ca și cum le-am știi pe toate copilul începe să ne răspundă conform lucrurilor pe care noi le scoatem pe gură, adică caută să scape de monitorizarea noastră, caută să scape de controlul nostru, și ne vor răspunde dezirabil, mai ales dacă ne văd furioși, încordați, anxioși, extrem de îngrijorați.

Tendința copiilor este de a ne proteja uneori sau de a ne concedia pentru că nu ne consideră un ajutor real. 

Răspunsurile noastre sau reacțiile noastre emoționale este bine să le ținem pentru noi. Părintele înseamnă să fie sprijin, suport, ca un far călăuzitor și este nevoie să intrăm în propriile noastre frici, traume pentru că acestea nu au legătură cu copiii noștri.

Playtech.ro: Cum îi facem pe adolescenți să fie confortabili cu părinții? Să se comporte la fel și la școală și acasă?Să fie deschiși și naturali?

Psiholog: Recomandarea către părinți este de a-ți alege bătăliile cu capsă nu intre în războaie inutile, un război al ambițiilor de tipul lasă că-ți arăt eu cine e șeful, etc. Pentru că în momentul în care facem lucrul acesta practic riscăm să împingem copilul în brațele pericolului, tentației.

Parteneriatul este cel care funcționează și dă rezultatul.Le spun copiilor că dacă își îndeplinesc sarcinile și ce au de făcut părinții au altă deschidere, sunt mai relaxați.

Este foarte important ca copilul meu să se comporte în prezența mea sau în absența mea cam la fel, în alegerile lui, excesele lui, interesele lui să fie la fel, stilul vestimentar, limbajul etc. Cu cât eu intervin și cenzurez, eu am copilul model acasă și copilul rebel la școală. 

Să nu spui nu copilului, iarăși că frustrezi copilul că-i întinezi stima de sine, sunt lucruri asupra cărora sau legat de care trebuie să spui nu pentru că nu este momentul, potrivit, pentru că nu trebuie să existe. Nu îi frustrăm, pentru că atunci când noi le cultivăm stima de sine copilului și îl încurajăm lucrurile stau diferit.