Creștinii țin cu sfințenie posturile mari, însă mulți dintre aceștia respectă și zilele de post din timpul săptămânii, miercurea și vinerea. În aceste zile, creștinii mănâncă doar legume și fructe și obiceiul datează multe secole. Mențiunile despre postul din zilele de miercuri și vineri apar încă din primele trei secole în documente.
De-a lungul anului liturgic, există câteva săptămâni speciale în care zilele de miercuri și vineri sunt exceptate de la post. Acestea sunt însemnate în calendare ca fiin zile cu harți.
Miercurea se ține post ca un simbol a înfrânării creștinilor de la alimente, pentru că în această zi Mântuitorul a fost trădat de către apostolul Iuda pentru 12 arginți. Din această zi începe pregătirea lui Isus pentru Patima Sa cea de bunăvoie.
Faptul că oamenii nu mănâncă în această zi decât fructe și legume, adesea crude, creștinii vor să arate că nu îl trădează pe Iisus așa cum a făcut-o Iuda pentru mâncare sau băutură.
Postul de miercuri arată că îl aleg pe Hristos în locul mâncărurilor și băuturilor, pătimind alături de Mântuitor pe pământ, asta pentru a putea fi meseni în Împărăția lui Dumnezeu din ceruri.
În ziua de vineri, Mântuitorul a îndurat patimile, adică umilința, loviturile și răstignirea pe cruce pentru păcate noastre.
În această zi, se ține un moment de respect pentru patimile sale și creștinii se abțin de la bucate și băuturi. Ei trebuie să aibă această zi pentru post și rugăciune, ca simbol a ceea ce Hristos a pățit și pentru învrednicirea de sine pentru a ajunge în Împărăția Sa.
Postul de luni este și el prezent, dar mai mult la călugări. Sunt și creștini care țin postul de luni pentru a aduce slabă lui Dumnezeu.
De regulă, în viața monastică se ține acest post deoarece arată respectul și dorința de a se hrăni mai mult din punct de vedere spiritual, decât trupesc. Înfrânarea poftelor este un test pentru mulți, iar călugării și cei care au ales să își dedice viața lui Dumnezeu îl cinstesc cât pot de mult, prin rugăciune, post și smerenie.