Savanții au tradus acum texte biblice și povești nespuse pentru prima dată, din greaca antică și latină. Totul a fost publicat într-o carte.
“Aceste texte evocă viaţa spirituală a creştinilor, iar punerea lor într-un con de umbră sau chiar distrugerea lor n-a fost posibilă”, a dezvăluit Tony Burke, care predă Creştinismul timpuriu la Universitatea York din Canada şi care a editat cartea cu pricina.
Sunt texte care au fost scrise în greaca antică și latină, iar unele vorbesc despre demoni și despre un personaj numit Basil, care a trăit între anii 329-379 Î. Hr. Lui i-a apărut Fecioara Maria în vis, care i-a spus să caute o imagine de ea care să nu fie făcută de om. I-a cerut să o pună pe vârful unor coloane din biserică orașului.
Ajuns la templu, el începe o luptă cu vrăjitori care încercau să îl oprească.
„Cei care au făcut asemenea magie neagră, ai grijă, pentru că sunt orbi, de-abia mai respiră”, i-a spus Fecioara Maria lui Basil. Ea se pusese singură pe coloanele bisericii, provocând minuni impresionante.
“Există tendinţa de a identifica nişte rămăşiţe ale politeismului prin aceşti vrăjitori care constituiau un adevărat pericol pentru comunitatea creştină la acea vreme”, a declarat Paul Dilley, un profesor de religie de la Universitatea din Iowa, care a tradus textele pentru cartea menţionată mai sus.
Un alt text tradus vorbește despre un bandit pe nume Dimas (numit și Dymas / Dismas) care a fost răstignit lângă Iisus. Textul susține că Dimas a lucrat odată ca grănicer și a fost răstignit după ce l-a ajutat pe Iisus și familia sa când fugeau în Egipt. Textul spune că Isus era un prunc la acea vreme și familia lui fugea de regele Irod care voia să-l omoare pe Isus, scrie livescience.
Acest text apocrif este scris în latină și datează din secolul al XII-lea sau al XIII-lea, a declarat Mark Bilby, asistent bibliotecar principal de comunicare științifică și lector de studii religioase la Universitatea de Stat din California, Fullerton, care a tradus textul. Bilby notează că în Evul Mediu au existat o serie de povești care pretind că povestesc despre criminalii răstigniți alături de Isus.
Creștinii antici au dezbătut deseori ce texte spuneau adevărul despre Isus și care nu. Până la sfârșitul secolului al IV-lea, biserica „canonizase” textele pe care le considerau corecte și le-a inclus în Biblie.
Unul dintre textele nou traduse povestește despre o bătălie împotriva vrăjitorilor „diabolici” care încearcă să distrugă o biserică veche construită ca o dedicație Fecioarei Maria în orașul Philippi din Grecia.
Șase dintre demoni recunosc lui Petru că sunt demoni ai înșelăciunii, imoralității sexuale, minciunii, adulterului și calomniei. Al șaptelea demon îl provoacă pe Petru și întreabă de ce demonii sunt tratați atât de rău în comparație cu oamenii, spunând că păcatele umane sunt iertate de Hristos, dar păcatele demonului nu.
Demonul mai observă că oamenii ar trebui să nu mai dea vina pe demoni pentru greșelile lor.
„Eu, diavolul, nu sunt tulburătorul lor, dar ei înșiși cad jos. Căci am devenit slab și sunt lipsit de vigoare. Prin urmare, nu mai am nici un loc și nici o săgeată, pentru că pretutindeni oamenii au devenit creștini „spune demonul. Peter apoi lasă demonii să plece.
Singura copie care a rămas din acest text se află în biblioteca Biblioteca Angelica din Roma.