Arsnie Boca ținea un jurnal secret. Ce și-a notat în el și cum a crezut că cele scrise de acesta vor ajuta omenirea? Urmașii săi l-au găsit, iar în 2006 manuscrisul a fost tipărit.
Arsenie Boca a vrut să lase multe pe pământ, chiar și după trecerea sa în neființă. Acesta nu a încetat să ajute nici după ce și-a găsit sfârșitul, pentru că a lăsat notat ceea ce oamenii aveau nevoie. Bărbatul a scris într-o agendă tot ceea ce știa, din anul 1946 până în 1950, în vremea în care era călugăr la mănăstirile Brâncoveanu și Prislop. Jurnalul său secret are aproape 270 de pagini pline de texte religioase, învățături și leacuri.
Din păcate, nu a mai apucat să o publice, dar urmașii săi au găsit manuscrisul și i-au îndeplinit dorința. La finele anilor 1940, după ce a trecut de la Mănăstirea Brâncoveanu la Mănăstirea Prislop, Boca a scris 137 de predici și ănvățături. În 2006, manuscrisul păstrat în taină și cu grijă în Așezământul Monahal de la Sinaia a fost tipărit.
„Toate cele 137 de cuvinte duhovniceşti, de dimensiuni şi extensiuni diferite, s-au născut în liniştea chiliei Părintelui Arsenie de la stăreţia veche a sfintei mănăstiri de la Sâmbăta de Sus cu vedere spre munţii Făgăraşului şi în taina chiliei Părintelui Arsenie de la sfânta mănăstire Prislop, cu deschidere înspre dealurile Prislopului şi au fost scrise „cu timp şi iară timp” între 25 noiembrie 1946 şi 27 martie 1950″, afirmau edittorii volumului Cuvinte Vii, care cuprinde textele scrise de Arsenie Boca.
„Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică; iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr”
(30.I.949, Prislop)