Calea Lactee deasupra orașului Hobart Poluarea luminoasă perturbă echilibrul natural dintre noapte și zi, afectând orașele prin ascunderea spectacolului ceresc al Căii Lactee. Strălucirea sa persistentă modifică ecosistemele, influențând comportamentul și habitatul faunei. Iluminatul artificial excesiv risipeste energie și perturbă ritmurile circadiene umane, ceea ce poate duce la probleme de sănătate. Această lipsă de întuneric natural afectează astronomia, educația și patrimoniul cultural, diminuând experiența impresionantă de a privi cerul nopții. Fotografie: David Nolan

Reînvierea giganților: speranță pentru pădurile de alge din Tasmania Această fotografie evidențiază devotamentul ecologiștilor marini de la Institutul pentru Studii Marine și Antarctice, care plantează algele gigantice, *Macrocystis pyrifera*, în diferite locații de pe coasta de est a Tasmaniei. Eforturile lor aduc speranță pentru biodiversitatea regiunii, deoarece aceste alge oferă adăpost și hrană esențiale pentru o varietate de organisme marine. Fotografie: Paula Andrea Ruiz Ruiz.

Acarian pe ferigă Acarienii au o varietate impresionantă de forme. Cu toate acestea, puțini entuziaști ai fotografiei macro își iau timp să-i fotografieze, probabil pentru că multe specii se mișcă foarte rapid și sunt extrem de mici. Am avut norocul să surprind acest acarian (subfamilia Callidosomatinae) urcând prin vegetația uscată din rezervația naturală Hawley, în nordul Tasmaniei.

Momente în oglindă Reflexia este fenomenul prin care lumina sau alte forme de energie se reflectă de pe o suprafață și se întorc la observator. În acest caz, undele de lumină care ating imaginea păsării pe suprafața apei se reflectă înapoi către ochii noștri, creând o reprezentare oglindită a păsării. Reflexia este esențială în diverse domenii științifice, de la optică la acustică, jucând un rol fundamental în înțelegerea comportamentului undelor atunci când întâlnesc diferite suprafețe și medii. Fotografie: James Britton.

Bonete rubinii *Cruentomycena viscidocruenta* este o specie mică de ciupercă agarică, parte a familiei Mycenaceae, care trăiește adesea pe lemnul în descompunere. Pălăriile din această fotografie sunt de dimensiunea unor ace de gămălie și pot fi găsite în pădurile tropicale din Tasmania. Majoritatea ciupercii constă în miceliul subteran invizibil, care formează o rețea micorhizală, conectând plantele individuale pentru a transfera apă, azot, carbon și alte minerale. Fotografie: Charlie Chadwick.

Vârtejurile timpului Crăpăturile și fisurile de pe acest copac de zăpadă peppermint (Eucalyptus coccifera), odinioară impunător, povestesc despre provocările vieții la altitudine. Lupta pentru a crește și a supraviețui într-un astfel de ecosistem, încheiată din cauza focului, gheții sau pur și simplu a trecerii timpului, este vizibilă în vârtejurile acestui lemn erodat de timp, situat pe culmea muntelui kunanyi/Mt Wellington din Hobart. Așa cum și-a tras seva din mediul arid din jurul său în viață, acest copac iconic din Tasmania a oferit înapoi sistemului care l-a hrănit, prin moartea sa. Și astfel, ciclul continuă... Fotografie: Deon Scanlon.

Vântul viselor aurorale Aurorele apar atunci când particulele încărcate provenite de la soare se ciocnesc cu atmosfera Pământului. Ghidați spre atmosferă și către poli de câmpul magnetic al Pământului, aceste particule sunt cunoscute sub denumirea de vânt solar. Pe măsură ce intră în atmosferă, ele interacționează cu gaze precum oxigenul și azotul, inducând ionizarea. Procesul de ionizare creează lumină vizibilă, oxigenul emițând nuanțe de verde și roșu, iar azotul producând tonuri de albastru și violet. Rezultatul este un spectacol dinamic și sclipitor cunoscut sub numele de aurore boreale sau australe. Fotografie: Carmel Gledhill.