Țările care folosesc puternic AI în administrația publică, în timp ce România încă silabisește DIGITALIZARE

Tot mai multe state tratează inteligența artificială ca pe un „motor” pentru administrația publică: de la redactarea automată a documentelor și trierea cererilor, până la căutare inteligentă în baze de date și asistenți digitali pentru funcționari. Un studiu internațional publicat de Public First pentru Center for Data Innovation, cu sprijinul Google, arată că ritmul de adopție a crescut vizibil, dar și că Europa rămâne mai prudentă și mai fragmentată decât alte regiuni.

În acest tablou, România nu este inclusă în eșantionul studiului (care acoperă 10 țări), însă comparația devine inevitabilă: dacă unele guverne au reușit să împingă AI spre uz cotidian în instituții, România încă se luptă cu „eternul” pas intermediar – DIGITALIZARE – adică infrastructură, competențe, proiecte coerente și reguli de utilizare în instituții.

Cine conduce cursa și ce spune indexul despre administrațiile care folosesc AI

În Public Sector AI Adoption Index 2026, autorii notează că utilizarea AI se accelerează la nivel global: o parte importantă a funcționarilor publici spun că folosesc deja AI în muncă, dar doar o minoritate consideră că guvernele o implementează „foarte eficient”. Indexul este construit pe un sondaj în rândul a 3.335 de funcționari din 10 țări și măsoară nu doar „dacă” se folosește AI, ci și condițiile care fac utilizarea sigură și efectivă: acces la instrumente aprobate, training, ghidaj din partea conducerii, integrarea în fluxurile de lucru.

La vârf apar Singapore, Arabia Saudită și India, descrise drept state unde AI e mai bine „înfiptă” în rutina instituțiilor, cu suport de leadership și instrumente la îndemână. La polul opus, în Europa, Franța iese în evidență în index ca exemplu de adopție slabă în rândul funcționarilor, în ciuda investițiilor și a discursului public pro-AI, iar Germania și Marea Britanie sunt prezentate ca având progres, dar cu diferențe mari între instituții și cu lipsuri la capitolul ghidaj și acces.

De ce „AI în instituții” nu înseamnă doar software, ci reguli, training și control

O idee-cheie din raport este fenomenul de „shadow AI”: atunci când oamenii folosesc instrumente AI fără aprobarea organizației, fiindcă nu există alternativă oficială, reguli clare sau soluții interne. Autorii avertizează că lipsa de politici și de training împinge utilizarea în zone gri – exact genul de teren unde apar riscuri de confidențialitate, scurgeri de date sau decizii neverificabile. Altfel spus, aceeași tehnologie poate fi un accelerator al eficienței sau o sursă de vulnerabilități, în funcție de cum e guvernată, notează euronews.com.

De aici și diferența dintre „țări care folosesc AI” și „țări care folosesc AI bine”: nu e suficient să existe un chatbot sau un pilot într-un minister. Contează dacă funcționarul are acces la un instrument aprobat, dacă știe ce date are voie să introducă, dacă există audit, dacă există proceduri pentru erori și dacă tehnologia e integrată în munca de zi cu zi, nu doar bifată într-un powerpoint de strategie. Studiul subliniază tocmai această prăpastie dintre ambiție și implementare.

Grafic privind adopția AI în sectorul public, pe țări. (Sursa: Public First / Euronews)

Unde se vede România în această discuție: DIGITALIZARE înainte de AI

Chiar dacă România nu e în index, există indicii oficiale despre „starea de pregătire” a aparatului public și a societății. În rapoartele Comisiei Europene, România apare constant cu un deficit major la competențe digitale de bază: doar 27,7% dintre persoane au „cel puțin competențe digitale de bază”, mult sub media UE. Asta contează direct și pentru administrație, fiindcă o instituție nu poate scala AI dacă baza – alfabetizarea digitală, procesele, datele – rămâne fragilă.

Pe partea de infrastructură și guvernanță, România are totuși proiecte mari în derulare. Autoritatea pentru Digitalizarea României descrie implementarea Cloudului Guvernamental (PNRR) ca proiect major, cu rol de a muta aplicații și sisteme în infrastructuri comune și mai bine controlate. În paralel, România are și o strategie națională de AI reflectată în inițiative monitorizate la nivel internațional. Problema rămâne, însă, una clasică: între documente, proiecte și utilizarea zilnică „la ghișeu” există adesea un gol de implementare, competențe și standardizare – adică exact zona în care alte state au început deja să facă trecerea de la DIGITALIZARE la AI „în producție”.

În multe administrații, inteligența artificială începe să treacă de la proiecte-pilot la utilizare de zi cu zi, însă diferențele dintre țări rămân mari. Nu tehnologia în sine face separarea, ci felul în care este introdusă: acces la instrumente aprobate, reguli clare, training, protecția datelor și integrarea în procesele reale de lucru.

Pe măsură ce guvernele încearcă să transforme strategii ambițioase în servicii publice mai rapide și mai eficiente, presiunea va crește pentru soluții care sunt utile, transparente și sigure. „Cursa” nu se va decide doar după cine adoptă primul AI, ci după cine reușește să o folosească responsabil și cu rezultate măsurabile pentru cetățeni.