06 feb. 2026 | 07:30

Dacia cu drumuri scurte zilnic: cum reduci riscul de depuneri pe admisie și evacuare

AUTO
Dacia cu drumuri scurte zilnic: cum reduci riscul de depuneri pe admisie și evacuare
Dacia cu drumuri scurte

Drumurile scurte, zilnic, par cel mai “normal” mod de a folosi o mașină în oraș. Problema este că motorul modern, cu injecție, catalizator și uneori turbo, nu iubește rutina în care pornești, mergi 3–5 km, oprești, apoi repeți. În acest regim, motorul ajunge rar la temperatura optimă, uleiul rămâne mai mult timp vâscos, iar vaporii de combustibil și apă nu se evaporă complet. În timp, asta se poate traduce în depuneri pe admisie, pe supape, în evacuare și în componente care au nevoie de temperatură ca să funcționeze corect.

Nu trebuie să intri în panică și nici să îți schimbi complet stilul de viață. Ideea este să compensezi inteligent. Dacă știi că Dacia ta face drumuri scurte zilnic, poți reduce semnificativ riscurile cu câteva obiceiuri simple și cu o întreținere adaptată realității, nu doar kilometrilor din carte.

De ce apar depunerile și ce semne îți arată că rutina te costă

Depunerile pe admisie sunt alimentate de două lucruri: temperaturi joase repetate și recircularea vaporilor de ulei prin sistemele de ventilație ale carterului. Când motorul nu se încălzește complet, umezeala se combină cu vapori și reziduuri, iar amestecul se depune mai ușor. În anumite configurații, depunerile pot afecta clapeta de accelerație, galeria, senzorii, iar pe termen lung pot schimba răspunsul motorului.

În evacuare, regimul rece favorizează condensul. De aceea vezi uneori apă care picură din eșapament, mai ales iarna. Asta este normal într-o anumită măsură, dar dacă mașina nu apucă să elimine umiditatea prin încălzire completă, condensul persistă, iar componentele din evacuare pot suferi mai repede. În plus, catalizatorul are nevoie de temperatură ca să lucreze eficient, iar dacă îl ții mereu sub prag, eficiența scade, iar managementul motorului poate compensa prin strategii care, indirect, favorizează depuneri.

Semnele pe care merită să le urmărești sunt subtile: ralanti ușor instabil la rece, răspuns mai lent la accelerație, consum crescut în oraș, miros persistent de combustibil, sau o senzație că motorul “se îneacă” în primele minute. Nu sunt dovezi definitive, dar sunt semnale că rutina nu ajută și că ar merita să îi oferi, periodic, un regim mai sănătos.

Ce poți face concret ca să “cureți” fără mituri și fără excese

Primul obicei util este drumul mai lung planificat. O dată pe săptămână sau la două săptămâni, fă un traseu de 20–30 de minute în care motorul ajunge la temperatura normală și stă acolo. Nu trebuie să turezi agresiv, dar ajută să menții un regim constant, astfel încât uleiul, evacuarea și catalizatorul să se încălzească suficient. Ideea este să oferi sistemului timpul pe care drumurile scurte îl refuză.

Al doilea obicei este să eviți încălzirea “pe loc” cu minute lungi la relanti. La multe motoare, încălzirea în mers este mai eficientă. Pornești, aștepți câteva zeci de secunde cât să se stabilizeze, apoi pleci ușor. În felul acesta reduci timpul în care combustia este rece și ineficientă, ceea ce reduce și încărcarea cu reziduuri.

Al treilea element este întreținerea adaptată stilului. Dacă mașina merge mult urban și rece, uleiul îmbătrânește altfel decât într-un regim de autostradă. Nu te agăța rigid de intervale “maxime” doar pentru că kilometrii sunt puțini. În oraș, timpul și ciclurile la rece contează. La fel, filtrul de aer și filtrul de habitaclu influențează felul în care motorul și climatizarea lucrează, iar un filtru încărcat poate agrava consumul și mersul neregulat.

În final, fii atent la combustibil și la calitatea arderii. Nu ai nevoie de aditivi folosiți haotic, dar ai nevoie de un motor care apucă să funcționeze corect, cald, din când în când. Rutina urbană nu este o condamnare, dar fără compensare devine o uzură lentă, pe care o simți exact când încep simptomele “misterioase”.