Greșeala Guvernului de la București când a gândit taxa Temu și Shein. De ce socoteala de acasă nu a avut legătură cu realitatea din piață

Intenția din spatele așa-numitei „taxe Temu” a fost ușor de explicat public: reduci presiunea pe vamă, recuperezi costuri logistice și mai tai din avantajul platformelor din afara Uniunii Europene care inundă piața cu produse ieftine. Doar că, în e-commerce, logistica și fiscalitatea se mută extrem de repede acolo unde regulile sunt mai favorabile. Iar când introduci o taxă fixă, aplicată unilateral, pe un flux care poate fi rerutat în câteva săptămâni, riști exact scenariul pe care îl vezi acum: scazi traficul local, pierzi bani la buget și lași altora rolul de hub regional.

De la 1 ianuarie 2026, România a introdus o taxă logistică de 25 de lei per colet pentru trimiteri din afara UE cu valoare declarată sub 150 de euro. Miza bugetară estimată în spațiul public părea convingătoare, dar piața a reacționat cu o viteză pe care administrația rar o anticipează: marile platforme și operatorii logistici au găsit rute alternative, iar România a rămas cu o taxă pe care nu prea mai are de la cine să o încaseze, tocmai pentru că fluxul nu mai intră pe aici.

Taxa de 25 de lei și efectul de bumerang asupra Otopeni

Problema centrală nu este existența unei taxe în sine, ci faptul că a fost proiectată ca o barieră fixă, ușor de ocolit prin schimbarea punctului de intrare în Uniunea Europeană. În momentul în care un colet intră în UE printr-un alt stat membru și este vămu­it acolo, apoi circulă intracomunitar către România, natura transportului se schimbă. Coletul nu mai intră în România ca import extracomunitar, deci nu mai intră sub incidența aceleiași proceduri și nici nu mai generează aceleași venituri colectate local.

Asta explică de ce, în loc să aducă venituri suplimentare, taxa a stimulat relocarea. Semnalele venite din zona comisionarilor vamali și a logisticii au indicat o redirecționare masivă a volumelor către alte aeroporturi, în special către Budapesta, cu impact direct asupra zborurilor cargo și asupra statutului aeroportului din București ca nod regional. În termeni practici, România nu doar că ratează încasarea celor 25 de lei per colet, dar pierde și o parte din veniturile din vămuirea clasică, inclusiv TVA și taxe vamale, care ajung să fie colectate în alt stat.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Mai există un efect secundar care se vede abia după primele luni: dacă operatorii își mută rutarea și își optimizează rețeaua în jurul noilor hub-uri, întoarcerea este dificilă. Logistica are inerție. Odată ce ai stabilit depozite, proceduri și contracte într-un alt punct de intrare, nu revii în fiecare săptămână în funcție de schimbările din România. Așa ajungi să pierzi și trafic, și venituri, și capacitatea de a negocia cu operatorii dintr-o poziție de forță.

Greșeala de design: o taxă locală într-o piață fără granițe logistice

Cea mai mare eroare a fost presupunerea că fluxul va rămâne „captiv” la Otopeni. În realitate, marile platforme au două avantaje: volum uriaș și flexibilitate operațională. Dacă un stat face importul mai scump sau mai lent, ele își mută intrarea în UE acolo unde costul total e mai mic, apoi distribuie intern. Este un comportament perfect rațional într-o piață în care timpul și costul per colet sunt elemente de competitivitate.

A doua eroare a fost alegerea unei taxe uniforme, care nu ține cont de valoare, risc sau comportament fiscal, ci doar de existența coletului. Într-un sistem eficient, presiunea se pune pe colectarea corectă de TVA, pe controale de risc și pe combaterea subevaluării, nu pe o taxă fixă care poate fi „optimizată” prin schimbarea traseului. Dacă vrei să obții mai mult la buget, te interesează să păstrezi punctul de vămuire în România și să eficientizezi procesul, nu să-l alungi.

A treia eroare ține de coordonarea europeană. E-commerce-ul cross-border este, prin definiție, un subiect european, nu doar național. Când România acționează singură, iar restul statelor nu aplică aceeași abordare, creezi o diferență de cost care devine un semnal de rerutare. Inclusiv comparația cu Italia, care a introdus o taxă mult mai mică, arată că nivelul taxei și designul ei pot schimba rapid comportamentul operatorilor. Într-un spațiu economic comun, orice diferență de câțiva euro pe colet se transformă în milioane la scară.

Dacă vrei o lecție simplă din toată povestea, aceasta este: în logistică, taxele proiectate „pe hârtie” trebuie testate ca scenarii de rerutare, nu ca formule de încasare. Când piața îți poate muta fluxul în altă capitală peste noapte, socoteala realistă nu începe de la câți bani ai încasa dacă nimeni nu schimbă nimic, ci de la cât de repede se schimbă totul când introduci o fricțiune într-un singur punct al rețelei.