Un tablou din secolul 16, material de propagandă pentru a strivi un fake news al vremii. Câte degete a avut regina Anne Boleyn și de ce contează

În epoca în care tiparul și pamfletul începeau să accelereze circulația ideilor, reputația publică putea fi făcută bucăți fără ca persoana vizată să mai aibă drept la replică. În Anglia secolului al XVI-lea, politica, religia și genealogia regală erau lipite una de alta. Orice zvon despre moralitate, „semne” diabolice sau deformări fizice ajungea rapid să fie folosit ca armă, nu ca simplă bârfă.

Povestea celor „șase degete” atribuite celei de-a doua soții a lui Henric al VIII-lea este un astfel de caz. Nu este doar un detaliu de tabloid istoric, ci un exemplu despre cum un fake news poate fi proiectat să lovească în legitimitatea unui regim. Iar când istoricii spun azi că au descoperit într-un portret o încercare deliberată de a demonta această calomnie, subiectul trece de la curiozitate la lecție despre propagandă.

Descoperirea pornește de la un portret celebru păstrat la Hever Castle , analizat cu metode științifice moderne. Concluzia sugerată de cercetători este că un artist elisabetan a „corectat” compoziția tocmai ca să arate clar câte degete are personajul, transformând pictura într-un contra-mesaj vizual.

Portretul ca „răspuns” la o acuzație de vrăjitorie

Analiza realizată pentru tabloul cunoscut drept portretul „Rose” a indicat, prin dendrocronologie, că panoul de stejar ar data în jurul anului 1583, deci în timpul domniei fiicei reginei decapitate. Asta e esențial: nu vorbim despre un portret din timpul vieții sale, ci despre o imagine produsă într-un moment politic în care dinastia avea nevoie de narațiuni stabile, iar trecutul era reinterpretat selectiv.

Tehnologia cu infraroșu a scos la iveală un desen pregătitor diferit de versiunea finală. Sub stratul de vopsea, cercetătorii au identificat o schimbare de concept: artistul ar fi pornit de la un tipar de atelier concentrat pe cap și umeri, apoi a modificat compoziția astfel încât mâinile să fie clar vizibile, cu câte cinci degete. Această alegere, aparent minoră, devine un gest intenționat când o citești prin prisma zvonurilor despre „semne” de vrăjitorie.

Tabloul Anne Boleyn Hever Rose / foto: Hever Castle

Mitul celui de-al șaselea deget și miza politică din spatele lui

Zvonul despre un al șaselea deget nu apare ca un detaliu neutru, ci ca parte a unei campanii de discreditare de după moartea ei, alimentată de tensiunile religioase. În relatarea preluată de istorici, un autor catolic ostil a folosit imaginea „monstruoasă” pentru a sugera că ascensiunea ei la curte ar fi fost nelegitimă și „necurată”, iar prin extensie că fiica ei ar avea un drept îndoielnic la tron.

Aici se vede de ce contează numărul degete­lor într-o pictură. Într-o societate obsedată de semne, corpul putea fi transformat în probă: un „defect” devenea argument moral, iar argumentul moral se transforma în armă politică. Dacă portretul a fost gândit ca o replică, atunci este un exemplu timpuriu de comunicare strategică: nu contrazici pamfletul cu alt pamflet, ci pui în circulație o imagine „aprobată” care arată publicului exact ceea ce trebuie să rețină.

Mai mult, această lectură se leagă de faptul că imaginea reginei a fost, după execuție, în mare parte eliminată din spațiile oficiale, iar reprezentările ulterioare au fost reconstruite, copiate, adaptate. Tocmai de aceea, orice portret din perioada elisabetană funcționează și ca instrument de memorie publică: nu doar arată un chip, ci decide ce anume trebuie „salvat” din biografie și ce anume trebuie îngropat.

De ce discuția e relevantă în 2026, dincolo de curiozitatea istorică

În prezent, când imaginile sunt distribuite și reinterpretate la viteză uriașă, povestea acestui portret devine o metaforă clară: propaganda nu a început cu rețelele sociale, iar combaterea dezinformării nu a fost niciodată doar o chestiune de texte. Uneori, răspunsul cel mai eficient a fost vizual și a fost construit ca să fie „înțeles dintr-o privire”, exact cum funcționează azi un clip scurt sau o fotografie virală.

Faptul că această interpretare vine după analize științifice arată și cum se schimbă istoria când ai instrumente noi. Infraroșul, analiza materialelor și datarea panoului nu îți spun doar când a fost făcut tabloul, ci îți sugerează intenția din spatele unei modificări. Iar intenția, în cazul de față, poate fi rezumată simplu: să fixeze în mintea publicului ideea că zvonul cu „șase degete” este o invenție interesată, nu un fapt.

În plus, portretul nu rămâne doar într-un laborator, ci intră într-un cadru expozițional care discută explicit felul în care imaginea ei a fost creată, alterată și folosită politic. Expoziția de la Hever, programată să ruleze din 11 februarie 2026 până la începutul lui 2027, pune accent tocmai pe această „bătălie a reprezentărilor”, unde un detaliu precum degetele devine o piesă dintr-un puzzle al puterii, conform The Guardian.