04 feb. 2026 | 18:49

Trucuri pentru a identifica un deepfake: cum detectezi și previi fraudele generate cu inteligența artificială

TEHNOLOGIE
Trucuri pentru a identifica un deepfake: cum detectezi și previi fraudele generate cu inteligența artificială
De ce deepfake-urile au devenit arma preferată a escrocilor și cum le identifici

Deepfake-ul nu mai e doar o curiozitate tehnologică sau un „meme” reușit. A devenit o unealtă de înșelătorie care combină imagine, voce și context social ca să te împingă spre o reacție rapidă: să trimiți bani, să dai date, să instalezi ceva sau să crezi o minciună „ambițios” ambalată.

Și, chiar dacă ai impresia că „îl miroși” de la o poștă, realitatea e că vulnerabilitatea nu ține doar de vârstă. Un studiu bazat pe un chestionar completat de peste 3.000 de persoane arată un decalaj clar: participanții sub 29 de ani au identificat corect conținutul generat de IA în aproximativ 80% din cazuri, în timp ce cei peste 65 de ani au fost aproape de jumătate (în multe situații, prin presupunere).

De ce deepfake-urile au devenit arma preferată a escrocilor

În online, „zgomotul” crește mai repede decât capacitatea ta de verificare. Conținutul automatizat și interacțiunile bazate pe roboți fac tot mai greu de separat autenticitatea de imitație, mai ales când ești pe fugă, obosit sau atent la altceva. În plus, instrumentele de generare au ajuns suficient de accesibile încât un atacator să poată produce conținut convingător fără resurse mari.

A doua problemă e că fraudele „se lipesc” perfect de slăbiciunile umane: urgență, emoție, autoritate. Deepfake-ul nu încearcă doar să te păcălească vizual, ci să te scoată din modul „verific”. De aceea, atacurile cu clonare vocală, mesajele „de la bancă”, clipurile cu „vedete” care recomandă investiții sau „directori” care cer transferuri rapide sunt atât de eficiente: te lovesc exact când ai cea mai mică disponibilitate de a analiza rece.

Semne rapide că ai în față un fals

Primul filtru nu e „pixelul”, ci povestea: întreabă-te ce vrea conținutul de la tine, acum. Dacă mesajul cere bani, date personale, coduri, instalări, logare pe un site sau „confirmări” urgente, tratează-l ca pe o tentativă de fraudă până la proba contrarie. Asta e valabil și când pare că vine de la o instituție, de la un curier, de la un coleg sau de la „cineva apropiat”.

Al doilea filtru e coerența: conținutul se potrivește cu realitatea ta? Un prieten care „nu are semnal” dar îți scrie perfect? Un „director” care te sună de pe un număr pe care nu l-ai mai văzut? Un clip viral fără sursă clară, care nu apare nicăieri în presa serioasă? Dacă firul logic scârțâie, oprește-te și verifică pe alt canal, chiar dacă vocea sau fața par convingătoare.

Verificări practice pentru text, imagine, audio și video

La text, fraudele moderne arată „mai corect” decât cele vechi, pentru că IA poate scrie fluent. Tocmai de asta, semnalul principal rămâne tactica: salut generic, presiune pe timp, ofertă prea bună ca să fie adevărată, promisiune de câștig, amenințare cu blocarea contului. Dacă apare o combinație de urgență și un îndemn la acțiune (mai ales dacă include un link sau cere date), verifică atent cine este expeditorul și nu te loga din reflex.

Tot la text, caută micile nepotriviri: schimbări bruște de ton, formulări ușor nenaturale, amestec de termeni română–engleză fără sens, greșeli de nume, sume care nu se leagă, sau „detalii” care sună credibil, dar sunt imposibil de verificat. Escrocii folosesc adesea informații publice despre tine ca să pară legitimi, iar IA îi ajută să personalizeze rapid mesajul.

La imagine și video, caută nepotriviri fizice, nu „perfecțiunea”. Uită-te la mâini, dinți, conturul urechilor, reflexii în ochi sau ochelari, umbre care nu respectă sursa de lumină, texturi prea netede pe piele sau haine. În fundal, verifică elementele repetitive: obiecte „topite”, litere deformate pe pancarte, text ilizibil, perspective care nu se potrivesc sau detalii arhitecturale incoerente.

În video, verifică sincronizarea buzelor, clipitul, microexpresiile și mișcările capului. Uneori fața pare „lipită”, iar conturul se schimbă ușor când persoana întoarce capul. Dacă e un clip „șocant” care cere distribuire imediată, încetinește: asta e exact reacția pe care mizează escrocii.

La audio, suspiciunea vine din ritm și reacție: pauze ciudate, intonație rigidă, emoție care nu se potrivește cu mesajul, răspunsuri care ratează întrebări simple. O voce clonată poate suna foarte asemănător, dar se încurcă la detalii spontane: întrebări de tip „unde ești?”, „cu cine ești?”, „cum îl cheamă pe…?” sau la solicitări de a repeta ceva într-un mod specific. Dacă primești un apel „de urgență”, închide și sună înapoi pe un număr salvat deja în telefon, nu pe cel de pe ecran.

Prevenție: cum îți reduci riscul înainte să apară deepfake-ul

Construiește-ți o rutină scurtă de verificare pentru situațiile cu miză: bani, identitate, acces la conturi. Stabilește în familie o parolă de siguranță (un cuvânt-cheie pe care doar voi îl știți) pentru situații de „urgență” la telefon. În atacurile cu voce clonată, asta îți poate salva banii în 10 secunde.

Redu suprafața de atac: limitează ce lași public pe rețele (număr de telefon, data nașterii, nume de rude), activează autentificarea în doi pași și nu recicla parole. Dacă cineva încearcă să te împingă să acționezi rapid („doar azi”, „într-o oră”, „nu spune nimănui”), tratează asta ca pe un semn de alarmă, nu ca pe o dovadă de autenticitate.

Când ești obosit sau faci multitasking, ești mai ușor de prins. Tocmai de aceea, regula cea mai simplă e să amâni acțiunea: nu plăti, nu trimite date, nu instala nimic, nu distribui. Verifică independent și abia apoi decizi.

Instrumente și reguli care te pot ajuta

Nu te baza doar pe „ochiul liber”. Încep să se răspândească standarde și inițiative de „proveniență” a conținutului, adică informații atașate fișierelor despre cine le-a creat și ce editări au suferit. În practică, aceste indicii pot fi utile ca semnal, dar nu sunt un verdict: uneori metadatele se pierd când fișierele sunt încărcate pe platforme sau sunt recompresate.

Există și detectoare automate de deepfake, însă trebuie privite ca instrumente de triere, nu ca judecători finali. Modelele evoluează rapid, iar atacatorii învață să „păcălească” detectoarele. De aceea, combinația cea mai solidă rămâne: verificare pe alt canal + scepticism față de urgență + minimizarea datelor publice despre tine.

Dacă vrei o regulă ușor de aplicat: când conținutul te agită, te grăbește sau îți cere ceva sensibil, tratează-l ca pe o tentativă de fraudă până verifici independent. Într-o perioadă în care clipurile fabricate și clonarea vocală se înmulțesc, reflexul de a încetini e una dintre cele mai eficiente forme de protecție online.