Țara din Europa care renunță la Teams și Zoom în instituții: Visio, platforma „suverană” care devine standard până în 2027

Franța accelerează discuția europeană despre suveranitatea digitală și o face într-un loc unde miza e maximă: comunicarea internă a statului. În loc să continue cu servicii populare, dar dezvoltate și operate de companii americane, administrația franceză anunță că va trece la o soluție construită „acasă”, cu infrastructură și reguli de control al datelor adaptate sectorului public.

Schimbarea nu e doar despre preferințe tehnice. Pentru un guvern, videoconferința înseamnă schimb de documente, discuții despre bugete, sănătate, cercetare, apărare, contracte și decizii strategice. Iar când conversațiile ajung să depindă de licențe, update-uri și condiții stabilite în afara UE, discuția devine inevitabil politică și de securitate.

În acest context, Franța a anunțat că va înlocui Microsoft Teams și Zoom cu Visio, o platformă de videoconferință dezvoltată intern, care ar urma să fie folosită în toate departamentele guvernamentale până în 2027.

De ce Franța face pasul către o platformă „suverană”

Argumentul oficial pornește de la o problemă simplă, dar serioasă: prea multe instituții folosesc prea multe instrumente diferite (Teams, Zoom, Webex, GoTo Meeting), ceea ce îngreunează colaborarea între ministere și crește suprafața de atac. În plus, această fragmentare înseamnă dependențe strategice de infrastructuri externe și costuri recurente de licențiere, greu de controlat la scară de stat.

Horoscopul iubirii 4-8 februarie 2026. Zodia pentru care intuiţia este cuvântul săptămânii

Cum a apărut în public sora criminalului lui Mario Berinde: oamenii au reacţionat imediat

În paralel, decizia e un semnal că Parisul vrea să reducă riscurile asociate cu jurisdicții non-europene și cu scenarii de „disrupt” tehnologic: schimbări de politici, întreruperi de servicii, presiuni geopolitice sau temeri legate de supraveghere. Mesajul public al guvernului insistă pe confidențialitate și pe nevoia ca „date sensibile” și schimburi științifice să nu fie expuse unor actori din afara Europei.

Pe fundal, tema e mai mare decât Franța: suveranitate digitală și ideea că UE rămâne puternic conectată la platforme, cloud și software controlate de companii americane. Când apar crize sau tensiuni, dependența se vede imediat, fie prin blocaje operaționale, fie prin discuții despre cine controlează infrastructura critică și regulile jocului.

Ce este Visio și cum se potrivește în „suite”-ul digital al statului francez

Visio este platforma pe care Franța o generalizează ca soluție unică de videoconferință pentru agenții publici, cu țintă de implementare în toate serviciile statului până în 2027. Potrivit comunicării oficiale, proiectul este dezvoltat de DINUM, după o fază de test de aproximativ un an, care a adunat deja circa 40.000 de utilizatori, iar extinderea vizează aproximativ 200.000 de agenți.

Primele instituții menționate în rollout includ CNRS, Assurance Maladie și DGFiP, iar Ministerul Apărării este programat să adopte platforma în primul trimestru din 2026. CNRS ar urma să închidă licențele Zoom până la final de martie 2026. Aceste detalii arată că nu e un pilot „de vitrină”, ci o tranziție etapizată, cu termene și instituții mari prinse la început, ca să valideze rapid stabilitatea în condiții reale.

Din perspectiva tehnică și de conformitate, Franța insistă pe găzduire și certificări. Infrastructura este operată de Outscale (grupul Dassault Systèmes) și este certificată SecNumCloud de ANSSI, ceea ce, în logica franceză, ar trebui să garanteze că datele rămân pe teritoriul Franței și sub control european. În plus, proiectul e prezentat ca fiind construit pe componente open-source și conceput special pentru uzul administrației.

La capitolul funcții, Visio vine și cu o direcție clară: automatizare și AI în întâlniri. Platforma include transcriere a ședințelor cu inteligență artificială și „diarizare” (separarea vorbitorilor), bazată pe tehnologiile startup-ului francez Pyannote. Mai mult, guvernul anunță subtitrare în timp real până în vara lui 2026, prin tehnologii dezvoltate de laboratorul francez de AI Kyutai. Direcția e ușor de recunoscut: tot mai multe platforme de meeting promit minute, rezumate și acțiuni, doar că aici pachetul e gândit ca infrastructură de stat.

Costuri, migrare și efectul de domino în Europa

Un motiv pragmatic, repetat de autorități, ține de bani: oprirea licențelor plătite ar aduce economii estimate la 1 milion de euro pe an pentru fiecare 100.000 de utilizatori care renunță la soluții licențiate. La nivel de administrație centrală, suma poate părea modestă în bugetele totale, dar devine relevantă când o pui lângă contracte multianuale, creșteri de preț și costuri ascunse generate de folosirea mai multor platforme în paralel.

Totuși, migrarea nu e niciodată gratuită: onboarding, suport, integrarea cu directoare de utilizatori, politici de securitate, camere/echipamente, training și schimbarea obiceiurilor echipelor. Diferența e că Franța acceptă această „durere” acum, ca să-și reducă dependența pe termen lung. Dacă lucrezi într-o organizație care are cerințe stricte de confidențialitate, merită să tratezi această decizie ca pe un studiu de caz: când riscul geopolitic și cel operațional urcă, costul „comodității” devine mai mare decât costul tranziției.

Efectul posibil în Europa e dublu. Pe de o parte, decizia Franței poate încuraja alte guverne să ceară aceleași lucruri: găzduire locală, certificări, cod auditat, control asupra road-map-ului și contracte fără „surprize” juridice. Pe de altă parte, obligă furnizorii mari să vină cu răspunsuri mai clare despre unde stau datele, ce se întâmplă în criză și cum funcționează interoperabilitatea cu cerințele statului.

Dacă gestionezi comunicare într-o instituție sau într-o companie care lucrează cu statul, uită-te mai atent la trei lucruri înainte să alegi o platformă: unde e găzduirea, ce certificări are și cum arată planul de continuitate în caz de outage. Dacă folosești zilnic videoconferința, testează din timp alternative și păstrează un „plan B” simplu (un canal secundar de comunicare și un format standard de partajare a documentelor), ca să nu depinzi de un singur furnizor atunci când chiar contează.