AI-ul care „crede” că trăiește în secolul al XIX-lea: ce aflăm când limităm datele de antrenare

Modelele moderne de inteligență artificială, în special modelele lingvistice mari (LLM), funcționează pe un principiu aparent simplu, dar cu implicații profunde: ele pot genera doar texte care sunt, statistic, posibile pe baza datelor pe care le-au „citit” în timpul antrenării.

Nu înțeleg lumea în sens uman și nu pot inventa cunoștințe complet noi, ci doar combină, anticipează și reformulează informații deja existente în corpusurile lor de date.

Limitarea are o consecință interesantă: un LLM nu poate vorbi coerent despre descoperiri științifice care nu au avut încă loc, pentru că nu există texte despre ele.

În cel mai bun caz, poate relua predicții sau ipoteze formulate de cercetători. Pornind de la această idee, apare o întrebare fascinantă: ce s-ar întâmpla dacă un astfel de model ar fi antrenat exclusiv pe texte dintr-o epocă istorică precisă?

TimeCapsuleLLM, un experiment cu inteligență artificială „blocată” în anii 1800

Exact acest lucru a încercat să afle Hayk Grigorian, student la Muhlenberg College din Pennsylvania, prin crearea unui proiect experimental numit TimeCapsuleLLM, scrie publicația Popular Science.

Modelul său de inteligență artificială a fost antrenat exclusiv pe texte publicate la Londra între anii 1800 și 1875, adică pe un volum de aproximativ 90 de gigabytes de documente din secolul al XIX-lea.

Rezultatul este un AI care „vorbește” ca și cum s-ar afla în epoca victoriană. Când este întrebat despre evenimente sau când i se cere să continue o frază situată în acel context temporal, modelul răspunde folosind referințe, limbaj și preocupări specifice perioadei.

De exemplu, pornind de la enunțul „Era anul Domnului 1834”, AI-ul a generat un răspuns despre proteste pe străzile Londrei și a menționat politici asociate cu Lord Palmerston, ministru de externe la acea vreme.

Proiectul este, totuși, unul realizat din pasiune, nu un produs academic matur. Textele generate nu sunt mereu coerente, iar modelul are limite evidente. Chiar și așa, experimentul demonstrează că restrângerea deliberată a datelor de antrenare poate produce un comportament surprinzător de „autentic” din punct de vedere istoric.

AI-ul ca instrument pentru studiul psihologiei trecutului

Dincolo de curiozitatea tehnică, ideea are și potențial științific. Un articol de opinie publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences propune folosirea unor astfel de modele, denumite Historical Large Language Models (HLLMs), pentru a studia psihologia societăților din trecut. Autorii sugerează că aceste sisteme ar putea simula modul de gândire dominant al unor epoci istorice diferite.

În teorie, cercetătorii ar putea compara tendințe precum cooperarea economică, atitudinile față de autoritate sau rolurile de gen între civilizații diferite, de la romani antici la europeni medievali sau societăți din Asia timpurie.

Răspunsurile generate de aceste „indivizi artificiali” ar putea oferi indicii despre normele și valorile dominante ale epocilor respective.

Totuși, autorii recunosc limitele serioase ale acestei abordări. Textele istorice care au supraviețuit până azi nu reprezintă un eșantion echilibrat al populației.

Ele sunt, în mare parte, scrise de elite: politicieni, clerici, academicieni sau jurnaliști. Vocea oamenilor obișnuiți este adesea absentă, ceea ce poate distorsiona profund rezultatele.

La acest risc se adaugă un altul, demonstrat deja de cercetări contemporane: ideologia și valorile creatorilor unui model AI tind să se reflecte în răspunsurile acestuia.

Nu există motive să credem că acest fenomen ar dispărea în cazul modelelor istorice, chiar dacă datele sunt vechi de secole.

În final, un AI care „crede” că trăiește în anii 1800 rămâne, deocamdată, mai degrabă un experiment fascinant decât un instrument consacrat.

El arată însă cât de mult depinde inteligența artificială de contextul informațional și cât de fragilă este ideea de obiectivitate, fie că vorbim despre prezent sau despre trecut.

Rămâne de văzut dacă aceste modele vor deveni instrumente serioase de cercetare sau vor rămâne, în principal, jucării intelectuale pentru pasionați.