Un rezervor uriaș de apă dulce, ascuns sub ocean, ar putea rescrie harta resurselor de pe coasta de est a SUA

Ideea că sub fundul oceanului s-ar putea ascunde apă dulce sună, la prima vedere, ca o contradicție. Și totuși, o expediție științifică desfășurată în largul coastei de est a Statelor Unite a confirmat existența unui rezervor masiv de apă cu salinitate redusă, îngropat sub sedimentele de pe platforma continentală. Cercetătorii cred că acest „depozit” ar fi suficient de mare încât, teoretic, să poată alimenta un oraș de dimensiunea New York-ului timp de sute de ani, dar subliniază că drumul de la descoperire la utilizare este lung și plin de necunoscute.

Un „lac” sub fundul mării: ce au găsit cercetătorii

Estimările preliminare indică faptul că apa ar fi fost „blocată” în subsolul marin în urmă cu aproximativ 20.000 de ani, într-un climat mult mai rece, asociat ultimei perioade glaciare. Acest detaliu nu este doar o curiozitate geologică: dacă originea este glaciară, rezervorul ar putea fi în mare parte o resursă veche, greu de reînnoit la scară umană, ceea ce schimbă complet discuția despre exploatare.

Misiunea care a readus subiectul în prim-plan este cunoscută drept Expedition 501, un proiect de foraj și eșantionare în largul Massachusetts, în zona insulelor Nantucket și Martha’s Vineyard. Timp de aproximativ trei luni de lucru pe mare, echipa a reușit să extragă circa 50.000 de litri de apă din sedimente aflate la sute de metri sub fundul oceanului, tocmai pentru a putea analiza compoziția, vârsta și modul în care apa a ajuns acolo.

Forajele au coborât până la aproximativ 400 de metri sub fundul mării, suficient cât să scoată la iveală o configurație stratificată: deasupra există sedimente sărate, apoi un strat de argile și silțuri care acționează ca un „sigiliu” relativ impermeabil, iar dedesubt se află sedimente poroase îmbibate cu apă mai puțin sărată. Acest „capac” este esențial pentru a înțelege de ce rezerva a rămas separată de ocean, dar și pentru a judeca dacă, pe termen lung, apa ar putea migra sau se poate contamina.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Un alt indiciu important vine din măsurătorile de salinitate: apa este mai „dulce” aproape de țărm și devine mai sărată pe măsură ce te îndepărtezi. Într-un punct de foraj mai apropiat de coastă s-a raportat o salinitate de aproximativ 1 parte la mie (pragul maxim menționat în contextul apei potabile), în timp ce mai departe valorile cresc la 4–5 părți la mie, iar la cel mai îndepărtat punct ajung la 17–18 părți la mie, adică aproximativ jumătate din salinitatea medie a oceanului. Concluzia practică este simplă: nu vorbim peste tot despre apă „de băut” direct, ci despre un gradient care complică ideea de utilizare.

Cum s-ar fi format rezerva: trei scenarii și rolul ghețarilor

Descoperiri de acest tip au mai fost sugerate încă din a doua jumătate a secolului trecut, inclusiv în rapoarte ale instituțiilor americane care au cartat resursele offshore, dar multă vreme au rămas la nivel de observații izolate și ipoteze. Abia odată cu metode moderne de cartare și cu foraje dedicate a devenit posibilă testarea serioasă a scenariilor de formare și compararea lor cu datele chimice și geologice.

Un prim mecanism posibil este legat de nivelul mării: în perioadele glaciare, când oceanele erau mai jos pentru intervale lungi, precipitațiile puteau pătrunde în solul expus al platformei continentale. Când marea a crescut la loc, apa a rămas prinsă în sedimente, acoperită treptat de straturi mai tinere. Un al doilea scenariu invocă alimentarea dinspre uscat, din zone înalte care „împing” apa în subsol spre mare, însă pentru New England această explicație pare mai slabă din cauza reliefului mai puțin abrupt de lângă coastă, cel puțin în forma lui actuală.

Al treilea scenariu, cel care câștigă teren în interpretările preliminare, implică direct ghețarii. În timpul extinderii calotelor glaciare, apa de topire se poate acumula la baza gheții, unde presiunea este uriașă, iar frecarea cu substratul generează căldură. Sub greutatea kilometri­lor de gheață, această apă poate fi „forțată” în jos și împinsă în sedimente, chiar și prin straturi care astăzi par să funcționeze ca bariere. Tocmai aici devine relevantă vârsta estimată în jur de 20.000 de ani, adică perioada din apropierea maximului glaciar, când condițiile ar fi favorizat un asemenea mecanism.

Cercetătorii folosesc acum mai multe „amprente” chimice pentru a decide între scenarii: analize de radiocarbon, gaze nobile și izotopi, care pot spune dacă apa seamănă mai mult cu apa meteorică (ploaie) sau cu apa provenită din topirea ghețarilor. Primele rezultate indică o contribuție glaciară majoră, posibil amestecată cu un aport din precipitații din fața ghețarilor, ceea ce ar descrie un sistem mixt, nu un singur proces simplu.

Cât de utilă e apa și ce riscuri apar dacă vrei s-o folosești

Partea care atrage inevitabil atenția publicului este comparația: „ar putea alimenta New York-ul 800 de ani”. O astfel de formulare funcționează ca ordin de mărime, nu ca plan de alimentare. Estimarea pornește de la volum și de la consumul urban, dar nu include automat costurile energetice ale extracției, infrastructura necesară, impactul asupra mediului marin, diferențele de salinitate pe distanță și, mai ales, întrebarea critică: este rezervorul reînnoibil sau este o „capsulă” veche, care se epuizează dacă o pompezi agresiv?

Din punct de vedere tehnic, chiar și o apă relativ puțin sărată poate necesita tratare, mai ales dacă are 4–5 părți la mie sau mai mult. Pe lângă salinitate, mai apar și alte necunoscute: posibile microorganisme adaptate mediului subteran, elemente chimice dizolvate din sedimente, urme de compuși organici, dar și modul în care apa comunică, în timp, cu oceanul. Tocmai de aceea, echipa a pus accent pe colectarea de probe suficiente, pentru a analiza nu doar apa, ci și „spațiul porilor” din sedimente, care ajută la estimarea volumului total și a conectivității dintre straturi.

Dacă te gândești la utilizare, ia în calcul și zona gri legală și politică: cine „deține” apa de sub fundul oceanului, cine decide cât se extrage și cine suportă consecințele dacă pomparea schimbă echilibrul dintre apă dulce și apă sărată în sedimente? În multe regiuni, astfel de resurse ar deveni rapid subiect de dispute între state, industrii și comunități locale, mai ales într-un context de stres hidric accentuat de schimbările climatice.

De ce descoperirea contează dincolo de SUA

Rezervoarele de tip „apă subterană offshore cu salinitate redusă” nu sunt unice. În mai multe zone ale lumii, cercetări geofizice și foraje au sugerat existența unor astfel de acumulări, iar explicațiile recurente sunt aceleași: variații ale nivelului mării în timpul ciclurilor glaciare, aport de apă de pe uscat și, uneori, efectul presiunii calotelor glaciare. Cazul de pe coasta de est a SUA este însă important pentru că este studiat sistematic prin foraje dedicate, nu doar dedus indirect.

În același timp, există un motiv pentru care cercetătorii insistă pe prudență. O resursă ascunsă nu este automat o soluție, iar ideea de a „salva” orașe prin pomparea apei de sub ocean poate avea consecințe neintenționate: tasări locale, intruziune salină accelerată, perturbarea habitatelor de pe fundul mării sau apariția unor riscuri de poluare, în funcție de tehnologia folosită. Dacă urmărești subiectul responsabil, păstrează separația clară dintre „există acolo” și „poate fi exploatat în siguranță”.

Expediția a fost gândită tocmai pentru a produce o bază solidă de date: fază pe mare, apoi analize pe uscat, cu interpretări mai definitive despre vârsta apei și a sedimentelor, despre originea ei și despre mărimea reală a rezervorului. Iar când aceste rezultate vor fi integrate, ele vor conta nu doar pentru New England, ci și pentru modul în care lumea evaluează rezervele de apă dulce ascunse în zonele de coastă, acolo unde populația crește, seceta se intensifică, iar presiunea pe sursele clasice devine tot mai mare.