De ce banii româneşti se numesc „lei” şi cine i-a introdus oficial: Legătura cu moneda olandeză „Leeuwendaalder”

BANI ȘI CURS VALUTAR
De ce banii româneşti se numesc
FOTO: Profimedia Images

Puțini români se mai întreabă astăzi de unde vine denumirea monedei naționale sau de ce folosim termenul „leu” atunci când vorbim despre bani. Numele nu este ales întâmplător și nici pur simbolic, ci are rădăcini adânci în istoria economică a Europei și în formarea statului român modern.

De unde vine denumirea banilor românești

Originea cuvântului „leu” se leagă de o monedă de argint olandeză extrem de populară în secolele XVII și XVIII, cunoscută sub numele de leeuwendaalder, adică „talerul cu leu”. Această monedă era emisă de Provinciile Unite ale Țărilor de Jos și avea gravat un leu rampant, în picioare, cu laba ridicată, simbol heraldic al olandezilor. Datorită comerțului intens, leeuwendaalderul a circulat masiv în Europa de Est, inclusiv în Principatele Române, devenind o monedă de referință în tranzacții.

În timp, populația locală a început să numească orice monedă de valoare mare „leu”, chiar și după ce talerul olandez nu a mai fost bătut. Astfel, „leul” a rămas în limbajul comun ca unitate de măsură a valorii, mult înainte de a deveni monedă oficială.

Leul românesc a fost instituit oficial ca monedă națională în anul 1867, în contextul modernizării statului român. Procesul a început în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, dar a fost consolidat și reglementat în mod clar sub domnia lui Carol I. Prin reformele monetare, România a făcut un pas decisiv spre stabilitate economică și integrare europeană.

Rolul lui Carol I în formarea statului modern

Carol I, născut Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, a fost una dintre figurile-cheie ale construcției României moderne. La sosirea sa în țară, România era un stat tânăr, fără infrastructură dezvoltată: nu exista niciun kilometru de cale ferată. La moartea sa, rețeaua feroviară ajunsese la aproximativ 3.800 de kilometri. Tot în timpul domniei sale au fost înființate instituții fundamentale precum Academia Română și Banca Națională a României, pilon al sistemului financiar.

De numele lui Carol I se leagă și stabilirea definitivă a leului ca monedă națională, precum și mari proiecte de infrastructură, printre care celebrul pod de la Cernavodă, la vremea sa cel mai lung din Europa, care a purtat inițial numele regelui.

Viziunea și dedicarea sa pentru România transpar și din testamentul redactat la 26 februarie 1899, un document cu o puternică încărcătură emoțională și civică. Regele vorbește acolo despre iubirea profundă pentru poporul român, despre credința sa în Dumnezeu și despre misiunea de a servi exclusiv interesele statului. Deviza care i-a ghidat întreaga viață – „Tot pentru Țară, Nimic pentru mine” – sintetizează filosofia cu care a condus România.