Europa mufată la tehnologia americană. Cât de dependentă e UE de cloud, aplicații și AI. Scenariul în care SUA trage ștecherul și ce urmează

Europa trăiește, muncește și se apără online pe o infrastructură care, în mare parte, nu e a ei. De la e-mail și suite office până la cloud, securitate și AI, dependența de furnizori americani a devenit atât de normală, încât abia când apar tensiuni geopolitice îți dai seama cât de fragilă e situația. Discuțiile din jurul Groenlandei și ambițiilor lui Donald Trump au readus brusc tema pe masă: dacă escaladarea ar ajunge într-o zonă de confruntare, în Europa a început să circule chiar ideea unor măsuri care să lovească inclusiv companii americane, cu giganți tech printre ținte, potrivit unor informații citate de The Telegraph.

Partea incomodă e că „doza” nu e un moft de elită, ci rutina zilnică a cetățeanului european. Pentru milioane de oameni, Facebook, YouTube, Google sau X sunt canalele principale de informare și comunicare, iar pentru o mulțime de mici afaceri, Google și Meta sunt practic vitrina, reclama și clienții: promovare, programări, comenzi, lead-uri, campanii. Într-un material anterior am scris despre alternativele pe care europenii le-ar avea la aceste platforme, dar care rămân, din păcate, aproape invizibile pe harta digitală fie din vina Uniunii Europene și a birocrației, fie pentru că Big Tech-ul american e pur și simplu prea bun; rămâne de văzut. Când depinzi de aceleași ecosisteme și pentru muncă (documente, e-mail, colaborare), și pentru viața socială, și pentru marketing, nu mai vorbim de „aplicații”, ci de infrastructura reală a economiei de zi cu zi. De aici și avertismentul care a făcut valuri în Europa: șeful Centrului pentru Securitate Cibernetică din Belgia a spus că Europa a „pierdut internetul” din cauza dependenței de infrastructura digitală americană.

Unde se vede dependența în viața reală

La nivelul companiilor, imaginea e simplă: americanii sunt „default-ul”. O analiză citată de Euronews arată că aproximativ trei sferturi dintre companiile europene listate folosesc tehnologie americană în stack-ul lor operațional, inclusiv pentru servicii de e-mail. Iar când e-mailul, identitatea digitală, colaborarea și documentele sunt în același ecosistem, nu mai vorbim de o aplicație, ci de un mod de lucru.

În sectorul public, miza e și mai sensibilă: date, continuitatea serviciilor și control juridic. Euronews a relatat îngrijorările din Olanda privind folosirea cloud-urilor publice americane și riscul ca datele să poată fi cerute prin mecanisme legale sau folosite ca pârghie politică. Nu înseamnă că „mâine” se oprește totul, ci că, structural, Europa și-a pus o parte din funcționarea digitală pe o fundație asupra căreia nu are ultimul cuvânt.

De ce cloud-ul american e problema centrală

Dacă ar fi să alegi un singur „nod” de dependență, acesta ar fi cloud-ul. Comentariul Reuters Breakingviews rezumă situația în termeni de piață: Amazon, Microsoft și Google domină aproximativ două treimi din piața de cloud din UE. De aici decurg două efecte în lanț: (1) infrastructura critică a Europei ajunge să ruleze pe platforme extra-UE; (2) cele mai avansate servicii (AI, analiză, securitate, DevOps) vin „la pachet” cu acel cloud, ceea ce face migrarea mai scumpă și mai dureroasă.

Costurile sunt, și ele, un argument care blochează schimbarea. În aceeași analiză Reuters se menționează estimări care merg de la sute de miliarde la trilioane de euro pentru autonomie totală, în funcție de cât de radical e scenariul. Iar între timp apar soluții de compromis: „sovereign cloud”, parteneriate locale, promisiuni de „date în Europa”. Criticii le descriu uneori ca „sovereignty washing”, adică o suveranitate mai mult de marketing decât de substanță.

Cum ar arăta Europa „deconectată” de Big Tech-ul american

Un scenariu ipotetic, dar deloc absurd: de mâine, Facebook, Google, Microsoft, Amazon și marile platforme americane de cloud, colaborare și inteligență artificială nu mai sunt disponibile în Uniunea Europeană. Pentru cetățeni, impactul ar fi imediat și vizibil. Rețelele sociale s-ar fragmenta, comunicarea ar migra forțat spre alternative mai puțin cunoscute, conturile de e-mail de serviciu și documentele din cloud ar deveni inaccesibile, iar aplicațiile folosite zilnic pentru muncă, școală sau administrație ar necesita înlocuire în grabă. Nu ar fi o „pană de internet”, dar ar fi o viață digitală mai lentă, mai complicată și mai scumpă, cu soluții provizorii și o adaptare dureroasă pentru milioane de utilizatori obișnuiți cu ecosistemele americane.

Pentru guverne, instituții publice și infrastructuri critice, șocul ar fi însă mult mai profund. Multe servicii de e-guvernare, baze de date, sisteme de sănătate, transport sau securitate se bazează deja pe cloud, software și soluții de securitate dezvoltate de companii din SUA. O „decuplare” bruscă ar însemna migrații de urgență, riscuri de întreruperi, probleme juridice privind datele și costuri uriașe pentru a reconstrui rapid capacități europene. Pe scurt, nu ar fi un colaps instant, dar ar fi o perioadă de dezordine digitală, în care UE ar descoperi cât de mult din funcționarea sa zilnică depinde de infrastructura altora – exact genul de vulnerabilitate strategică despre care avertizează tot mai des instituțiile europene.

Ce spun instituțiile UE și ce propun vocile influente

La nivel instituțional, concluziile sunt mai puțin poetice și mai tehnice, dar merg în aceeași direcție. Un studiu al Parlamentului European afirmă explicit că ecosistemul digital al Europei rămâne „puternic dependent” de furnizori de software și cloud din afara UE și că firmele americane domină straturile majore de software, ceea ce creează vulnerabilități strategice. Documentul discută riscuri geopolitice și economice și inventariază opțiuni de politici publice pentru autonomie și reziliență.

În zona de idei și presiune publică, ECFR merge mai departe cu un mesaj apăsat: companiile străine de tehnologie „nu pot fi de încredere” pentru nevoile digitale în creștere ale Europei, incluzând explicit Big Tech-ul american. Propunerea care revine tot mai des e o „stivă” europeană de tehnologii critice (un fel de „EuroStack”), dar aici realitatea lovește: nu construiești peste noapte alternative la ecosisteme consolidate în două decenii.

Concluzia pragmatică e incomodă: Europa nu poate „dezinstala” dependența de tehnologia americană fără costuri și fără ani de tranziție, notează cei de la FT. Dar poate începe să o reducă acolo unde contează cel mai mult: în cloud-ul guvernamental, în infrastructuri critice, în standarde deschise, în achiziții publice și în stimularea furnizorilor europeni. Altfel, rămâne valabilă fraza care sperie tocmai pentru că sună plauzibil: că, în era cloud-ului și a AI-ului, Europa riscă să fie doar un „chiriaș” pe propriul internet.