Hubble surprinde cel mai mare disc de formare a planetelor descoperit vreodată: „Sandvișul cosmic” care rescrie teoriile astronomiei
Telescopul Spațial Hubble a capturat recent o imagine care a atras atenția comunității științifice internaționale: cel mai mare disc protoplanetar observat vreodată în jurul unei singure stele.
Structura, neobișnuită atât prin dimensiuni, cât și prin aspect, oferă astronomilor o perspectivă rară asupra locurilor haotice în care se nasc planetele, scrie Live Science.
Obiectul, aflat la aproape o mie de ani-lumină de Pământ, este văzut aproape perfect din lateral, iar forma sa distinctă i-a adus o poreclă neoficială sugestivă.
Imaginea dezvăluie un disc întunecat de praf și gaz, străbătut de structuri luminoase care se extind mult deasupra și dedesubtul planului principal, un nivel de dezordine rar întâlnit în sisteme similare.
Un disc protoplanetar uriaș, cu dimensiuni fără precedent
Cunoscut oficial sub denumirea IRAS 23077+6707, acest disc de formare a planetelor se întinde pe aproximativ 640 de miliarde de kilometri, adică de zeci de ori mai mult decât diametrul sistemului nostru solar. Practic, dacă ar fi plasat peste orbitele planetelor cunoscute, le-ar cuprinde pe toate de mai multe ori.
Discurile protoplanetare sunt regiuni bogate în gaz și praf, unde iau naștere planete stâncoase, giganți gazoși și alte corpuri cerești.
În teorie, un disc de asemenea dimensiuni ar putea genera un sistem planetar extrem de vast. În cazul acestui obiect, însă, astronomii au fost surprinși nu doar de mărime, ci și de comportamentul său neobișnuit.
Structura este înclinată aproape perfect „edge-on” față de Pământ, ceea ce permite observarea detaliilor interne. În locul unei forme relativ ordonate, așa cum se vede în multe alte discuri circumstelare, Hubble a surprins filamente luminoase de material care se ridică pe verticală, ca niște fâșii de gaz aruncate în afara planului principal. Pe una dintre părți, discul pare fragmentat și activ, în timp ce cealaltă are o margine mult mai clar definită.
Această asimetrie extremă i-a determinat pe cercetători să reevalueze ipotezele legate de stabilitatea și evoluția discurilor în primele etape ale formării planetelor.
De ce acest este „sandviș cosmic” atât de important pentru știință
Porecla neoficială a obiectului, inspirată de aspectul său stratificat, reflectă atât forma observată, cât și originea echipei de cercetare care l-a studiat.
Astronomi din Europa și America de Sud au remarcat asemănarea cu un sandviș, unde straturile de gaz și praf par clar delimitate, dar totodată disturbate de procese interne intense.
Datele obținute de Hubble sugerează că în centrul discului s-ar putea afla o stea masivă sau chiar un sistem stelar dublu, ceea ce ar putea explica comportamentul haotic al materialului din jur.
Interacțiunile gravitaționale puternice ar putea genera aceste structuri verticale neobișnuite și distribuția inegală a materiei.
Cercetătorii subliniază că nivelul de detaliu observat este rar în studiul discurilor protoplanetare. Imaginile indică faptul că „pepinierele” planetelor pot fi mult mai active și mai violente decât se credea anterior.
Procesele care modelează aceste structuri sunt încă insuficient înțelese, dar observațiile directe oferite de Hubble permit, pentru prima dată, analizarea lor într-un mod mult mai aprofundat.
Confirmat inițial ca obiect de interes în urmă cu aproape un deceniu, IRAS 23077+6707 este acum recunoscut drept cel mai mare disc de formare a planetelor cunoscut în jurul unei singure stele.
Descoperirea sa oferă un laborator natural excepțional pentru studiul nașterii sistemelor planetare și ridică întrebări importante despre cât de variate pot fi aceste procese în Univers.