Mașina „plutește” la viteze mari: amortizoare, bucșe sau presiune în roți, ce verifici în ordine
Senzația că mașina „plutește” pe autostradă sau la drum întins nu e doar neplăcută, ci și un semn că undeva, în lanțul dintre anvelope și direcție, apare joc sau instabilitate. Uneori pare că volanul cere corecții fine tot timpul, alteori simți cum caroseria se ridică și coboară ușor, ca pe valuri.
Ca să nu schimbi piese la întâmplare, merită să verifici în ordine elementele simple, ieftine și frecvente, apoi să treci spre suspensie și direcție. De multe ori, cauza reală e o combinație de mici abateri, nu o singură piesă „moartă”.
Primul pas: roți, anvelope și geometrie
Începe cu presiunea din roți, dar nu „după ochi”. Măsoară la rece și compară cu valorile de pe stâlpul ușii sau capacul de la rezervor. Presiunea prea mică dă senzația de „barcă” în viraje și la schimbări de bandă, iar presiunea prea mare poate reduce contactul util pe denivelări, făcând mașina nervoasă. Dacă ai încărcare mare sau mergi mult pe autostradă, verifică dacă producătorul recomandă presiuni diferite pentru sarcină.
Apoi uită-te la anvelope: uzura în „dinți de fierăstrău”, umflături pe flanc, diferențe mari de uzură între interior și exterior, sau DOT foarte vechi. O anvelopă îmbătrânită, chiar cu profil bun, se poate întări și pierde aderență progresivă, amplificând „plutirea”. Următorul pas e echilibrarea roților și verificarea jantelor pentru ovalizare. O roată ușor deformată poate să nu vibreze puternic, dar să inducă instabilitate la viteză.
Dacă toate par în regulă, treci la geometrie. Convergența ieșită din parametri și unghiurile de cădere/castor pot face mașina să „rătăcească” pe drum și să reacționeze ciudat la vânt lateral sau denivelări. Cere un raport tipărit cu valorile înainte și după, ca să vezi concret ce s-a corectat.
Suspensie și direcție: amortizoare, bucșe și articulații
Dacă roțile și geometria sunt ok, urmează amortizoarele. Un amortizor obosit nu mai controlează oscilațiile arcului, iar la viteze mari caroseria poate începe să „valurească” după fiecare denivelare. Testul clasic de apăsare pe aripă nu e suficient. Mai relevant e un test pe stand (unde există) sau o inspecție atentă: scurgeri de ulei pe corpul amortizorului, praf lipit pe ulei, diferențe de reacție stânga-dreapta.
Apoi vin bucșele: brațe, bucșe de bară stabilizatoare, bucșe de punte, suporturi de amortizor. O bucșă crăpată permite mișcări mici, dar rapide, ale roții față de caroserie, ceea ce se simte ca o direcție „moale” sau ca o mașină care nu se așază pe traseu. Cere să se verifice cu levierul, nu doar vizual, fiindcă unele jocuri apar doar sub efort.
Nu ocoli nici capetele de bară, bieletele de direcție și pivotul. Orice joc în articulații se amplifică la viteză. Dacă, pe lângă „plutire”, auzi și mici bătăi pe denivelări scurte sau simți volanul „gol” în zona centrală, e un indiciu că direcția are joc. La final, verifică și presiunea/uzura la rulmenții de roată și eventualele probleme la caseta de direcție, mai ales dacă observi scurgeri sau zgomote la virare.