Lentilele cu autofocalizare de la IXI se apropie de momentul în care pot înlocui ochelarii multifocali

După o săptămână întreagă de CES, unde fiecare colț pare să aibă câte o pereche de „smart glasses” sau un wearable care promite să-ți schimbe viața, e aproape ironic că una dintre cele mai interesante demonstrații vine dintr-o direcție mult mai… banală: ochelarii clasici. O invenție veche de sute de ani, rămasă surprinzător de stabilă în timp. Da, au apărut rame mai ușoare, materiale mai rezistente, tratamente anti-reflex mai bune, dar principiul optic de bază a rămas aproape neschimbat. Cea mai mare „inovație” mainstream a fost, pentru mulți, trecerea la lentile progresive (multifocale), apărute în a doua jumătate a secolului trecut.

IXI, un startup care lucrează la ochelari cu autofocalizare, pariază că tocmai aici e următoarea mare schimbare: lentile care alternează automat între corecția pentru distanță și cea pentru apropiere, fără să mai depinzi de compromisurile progresivelor sau de bifocale. La CES 2026, compania a arătat prototipuri funcționale ale lentilelor, iar mesajul e limpede: tehnologia e suficient de matură încât să nu mai pară un experiment de laborator, ci un produs care se apropie de piață.

Ținta principală a IXI este presbiopia, adică dificultatea de a focaliza la apropiere care apare odată cu înaintarea în vârstă și afectează o mare parte dintre oamenii de peste 45 de ani. În mod tradițional, soluția înseamnă ochelari de citit separați, bifocale sau lentile progresive. Toate vin cu un compromis: schimbi ochelarii, înclini capul ca să prinzi zona corectă a progresivelor sau te adaptezi la tranziții care nu se simt mereu naturale.

IXI vrea să elimine acest compromis printr-un sistem cu două componente. Prima este urmărirea mișcării ochilor, dar fără camere. În loc să folosească o cameră care captează imagini și procesează zeci de cadre pe secundă, prototipurile IXI folosesc un set de LED-uri și fotodiode dispuse pe marginea zonei unde stau lentilele. LED-urile emit lumină infraroșie invizibilă, aceasta se reflectă în ochi, iar fotodiodele măsoară reflexia pentru a detecta micro-mișcările ochilor și felul în care converg atunci când te uiți la ceva apropiat.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

A doua componentă sunt lentilele în sine, construite din straturi de cristale lichide, împreună cu un strat conductor transparent (bazat pe oxid de indiu-staniu, un material folosit des în electronica transparentă). Când sistemul detectează că focalizarea se mută de la distanță la apropiere, lentilele „comută” rapid în corecția potrivită. Practic, în loc să ai o zonă de aproape și una de departe în aceeași lentilă (ca la progresive), ai o lentilă care își schimbă proprietățile optice la momentul potrivit.

Un detaliu care face toată această abordare mult mai plauzibilă pentru utilizarea zilnică este consumul energetic. Un sistem cu camere ar avea nevoie de procesare intensă, de multe date și de multă energie. IXI susține că varianta lor, bazată pe un număr mic de canale analogice, consumă foarte puțin – în jur de câțiva miliwați – tocmai pentru că nu „vede” lumea, ci măsoară reflexii și convergențe. Asta permite autonomie de o zi întreagă, cel puțin la nivel de prototip.

De ce ar putea înlocui progresivele: confort, adaptare și un look „normal”

Când auzi „ochelari cu tehnologie”, te gândești imediat la rame groase, la un design strident sau la ceva care arată ca un gadget. IXI încearcă să evite exact această capcană. Un prototip recent de ramă ar fi avut în jur de 22 de grame, iar în demonstrațiile de la CES ramele păreau comparabile ca greutate cu ochelarii clasici, inclusiv cu modelele mai robuste. Cel mai important, estetic sunt concepuți să arate ca o pereche de ochelari obișnuită, nu ca un dispozitiv care țipă „tech”.

Majoritatea electronicii este integrată în partea frontală a ramei și în brațele ochelarilor, aproape de balamale. Acolo stau senzorii, memoria, partea de control și sistemul de eye tracking. Bateria ar fi de dimensiuni apropiate de cele pe care le vezi în căști true wireless, ceea ce explică de ce produsul poate rămâne relativ subțire. Portul de încărcare este integrat în zona balamalei, pe un braț al ramei, ceea ce înseamnă o limitare logică: nu îi poți purta în timp ce se încarcă.

Înlocuirea progresivelor devine plauzibilă tocmai pentru că experiența promisă e diferită. Progresivele te obligă să te adaptezi la o „hartă” a lentilei: în partea de sus e distanța, jos e aproapele, la mijloc tranziția. Asta poate însemna mișcări ale capului și ale privirii care, pentru unii, devin obositoare. Autofocalizarea schimbă paradigma: lentila ar trebui să fie „corectă” oriunde te uiți, pentru că se adaptează la ce faci tu cu privirea.

Mai mult, lentilele IXI ar fi suficient de subțiri încât să poată fi integrate împreună cu prescripții existente și chiar să ofere corecție cilindrică pentru astigmatism. Asta contează, fiindcă multe soluții „revoluționare” se blochează în realitate la primul utilizator care nu are o dioptrie simplă. Dacă produsul poate funcționa ca un strat suplimentar peste corecția ta obișnuită, intrarea pe piață devine mai realistă.

Un alt argument practic: dacă bateria se descarcă, ochelarii nu devin inutili. Ar funcționa ca o pereche de ochelari standard, cu prescripția de bază, doar că ar pierde „boostul” pentru aproape. Asta reduce anxietatea de tip „dacă se termină bateria, rămân fără vedere”, o teamă firească atunci când pui electronică într-un obiect medical.

Dincolo de vedere: date despre sănătate, oboseală și chiar postură

Aici începe partea care poate stârni și entuziasm, și întrebări. Pentru că un sistem care măsoară clipitul, direcția privirii și convergența ochilor poate genera mult mai mult decât o simplă comutare de dioptrii. Conform explicațiilor companiei, sensibilitatea senzorilor ar putea oferi indicii despre ochi uscați, ar putea estima nivelul de atenție și, prin urmărirea direcției privirii, ar putea sugera inclusiv elemente legate de postură și mișcările gâtului.

În teorie, rata clipitului se schimbă în funcție de focus, oboseală, „visare cu ochii deschiși” sau anxietate, iar aceste date ar putea ajunge într-o aplicație companion. Pentru unii, e un bonus interesant: ochelarii devin și un instrument de monitorizare fină a comportamentului vizual. Pentru alții, e exact zona care ridică semne de întrebare despre intimitate și despre cât de multă informație ar trebui să colecteze un obiect pe care îl porți pe față.

Tot în zona ipotetică intră și ideea de „prescripție dinamică”, adică ajustarea corecției în funcție de oboseala ochilor pe parcursul zilei. Conceptual, e fascinant: să primești o corecție puțin mai puternică seara, când ochii sunt obosiți, și una mai „relaxată” dimineața. Dar aici apar imediat provocări: ce înseamnă medical „corect” pentru o astfel de adaptare, cum validezi beneficiul și ce certificări sunt necesare ca să nu devină o promisiune prea mare pentru o tehnologie prea nouă.

Când ar putea ajunge pe piață și de ce contează certificările

IXI pare să-și pună piesele la loc: prototipuri funcționale, parteneriat de producție cu un producător de lentile, plus o poziționare de „lux high-end”, vândut prin opticieni, nu ca un gadget de raft. Asta are sens pentru o tehnologie care combină optică și electronica într-un produs medical. Primele generații vor fi scumpe, iar distribuția prin canale specializate ajută la potrivire, service și încredere.

Totuși, obstacolul major nu e doar tehnic, ci și reglementar. Ca să vinzi ochelari care îți modifică optic corecția în timp real, ai nevoie de certificări medicale, validări de siguranță, testări de fiabilitate și proceduri clare pentru defecte și calibrare. În plus, orice componentă care colectează date despre ochi și comportament trebuie tratată atent din perspectiva confidențialității și a securității.

Dacă promisiunea IXI se materializează, următorii ani pot schimba felul în care privești „ochelarii de citit”. În loc de două prescripții sau de un compromis progresiv, ai putea avea o singură pereche de ochelari care se adaptează în mod natural la cum folosești privirea. Iar dacă asta se întâmplă într-o ramă care arată normal și rezistă o zi întreagă cu o singură încărcare, atunci nu mai vorbim despre un experiment de CES, ci despre un pas real către modernizarea uneia dintre cele mai vechi tehnologii pe care le porți zilnic.