09 ian. 2026 | 11:59

Google renunță la o metodă de import pentru conturile terțe în Gmail: ce se schimbă și ce faci ca să nu pierzi mailuri

TEHNOLOGIE
Google renunță la o metodă de import pentru conturile terțe în Gmail: ce se schimbă și ce faci ca să nu pierzi mailuri
Ce înseamnă oprirea POP în Gmail și cine e afectat

Dacă îți gestionezi mai multe adrese de e-mail din aceeași interfață Gmail, luna aceasta merită să-ți arunci un ochi peste setări. Google renunță la suportul pentru POP3 în Gmail, protocolul care le permitea multor utilizatori să „tragă” mesaje din conturi terțe direct în inboxul lor principal. Schimbarea poate părea tehnică, dar efectul e foarte concret: sincronizarea pentru unele conturi externe poate înceta brusc, fără o eroare evidentă, iar tu poți observa problema abia când îți lipsește un mesaj important.

În practică, POP3 era pentru mulți un „lipici” între conturi: adăugai o adresă veche de la un provider mai mic, un cont de serviciu sau o cutie poștală oferită de un domeniu personal și apoi le vedeai pe toate în Gmail. Odată cu oprirea POP, acel mecanism nu mai funcționează, iar alternativele există, dar nu se comportă identic.

Partea bună este că nu rămâi fără opțiuni. Există soluții ca redirecționarea automată (forwarding) sau conectarea prin IMAP în aplicațiile Gmail de mobil. Doar că fiecare variantă vine cu compromisuri: unele îți mută responsabilitatea pe „celălalt capăt” (providerul extern), altele schimbă complet modul în care se sincronizează ștergerile și folderele. Dacă vrei să eviți surprizele, e mai bine să faci tranziția proactiv, nu în ziua în care POP se oprește pentru contul tău.

POP3 (Post Office Protocol) este unul dintre cele mai vechi standarde pentru preluarea e-mailurilor. În modelul clasic, un client de e-mail se conectează la server, descarcă mesajele și, în funcție de setări, fie le lasă și pe server, fie le șterge după descărcare. În Gmail, POP era folosit mai ales prin funcția de tip „fetch” pentru conturi externe: Gmail se conecta periodic la un alt cont și îți importa mesajele în inboxul tău.

Dacă ai folosit această funcție ca să aduci mesaje dintr-o adresă terță (de exemplu un cont vechi, un cont de pe un domeniu propriu sau o adresă de la un provider mai puțin popular), ești în categoria care poate simți direct schimbarea. În momentul în care POP nu mai este acceptat, Gmail nu va mai „ridica” e-mailuri noi din acel cont, chiar dacă totul pare setat corect. Rezultatul: inboxul tău rămâne liniștit, dar contul sursă continuă să primească mesaje pe serverul lui.

De ce renunță Google la POP? În linii mari, pentru că este un protocol vechi, mai puțin potrivit pentru cerințele moderne de securitate și sincronizare. POP nu e gândit pentru scenariile actuale, cu acces de pe mai multe dispozitive, cu autentificare modernă și cu nevoia de a păstra starea mesajelor consistentă între aplicații. În plus, multe probleme de suport și de configurare se învârt în jurul POP: parole de aplicație, setări de server, porturi, criptare, mesaje duplicate sau importuri care se opresc fără explicații clare.

Ce e important să reții: oprirea POP nu înseamnă că Gmail „șterge” ceva din ce ai importat deja. Mesajele pe care le-ai adus în Gmail rămân acolo. Problema e fluxul de mesaje noi și continuitatea. Dacă ai conturi pe care le verifici rar tocmai pentru că erau importate automat în Gmail, riști să nu observi că importul s-a oprit.

Cum îți păstrezi conturile terțe funcționale fără POP

Primul pas e să identifici dacă folosești POP pentru import. Dacă ai configurat cândva opțiunea de a prelua e-mailuri din alte conturi în Gmail, caută setările care țin de importul de mesaje sau de verificarea altor conturi. Dacă vezi acolo un cont extern configurat să fie verificat periodic, există șanse mari să fie POP. Verifică și dacă ai observat vreodată setări precum „lasă o copie pe server” sau intervale de verificare: acestea sunt indicii tipice de POP.

O soluție simplă este redirecționarea automată (forwarding) din contul terț către Gmail. Diferența majoră este direcția: în loc ca Gmail să „tragă” mesajele, contul sursă le „împinge” către Gmail imediat ce ajung. Avantajele sunt evidente: primești mailurile instant, nu depinzi de intervalele de verificare și, în multe cazuri, configurarea e mai robustă pe termen lung. Dezavantajul: trebuie să ai acces la setările contului sursă și să găsești opțiunea de forwarding, care diferă de la provider la provider. De asemenea, unele servicii îți cer confirmare pe Gmail sau impun reguli stricte (de exemplu, să păstreze o copie, să nu redirecționeze mailuri marcate ca spam etc.).

A doua opțiune este IMAP, dar aici trebuie să fii atent la context: IMAP nu este „import în Gmail web” în același fel ca POP, ci mai degrabă o sincronizare între client și server. În aplicațiile Gmail de pe Android și iOS, poți adăuga conturi terțe care suportă IMAP și să le vezi în aceeași aplicație, comutând între inboxuri. Practic, folosești aplicația Gmail ca „hub”, dar mailurile rămân în conturile lor originale și se sincronizează bidirecțional. Asta înseamnă că dacă ștergi un mesaj din aplicația Gmail, îl poți găsi șters și în contul original când îl verifici ulterior. Pentru unii e un plus (totul e coerent), pentru alții e un risc (poți șterge fără să vrei ceva din sursă).

Mai există și o a treia direcție, utilă dacă îți dorești coerență la trimitere: setările de tip „trimite e-mail ca” și aliasurile (acolo unde sunt disponibile). Chiar dacă nu rezolvă singure importul mesajelor, te ajută să păstrezi aceeași experiență: primești mailurile într-un loc și răspunzi ca și cum ai fi pe adresa respectivă. Dacă alegi varianta cu forwarding, combinația forwarding + „trimite ca” îți poate recrea destul de fidel vechiul workflow: inbox unic, identitate de expeditor păstrată, fără să depinzi de POP.

Capcane după migrare și cum le eviți din start

Cea mai frecventă problemă după schimbarea metodei este dublarea mesajelor sau fragmentarea conversațiilor. Dacă activezi forwarding, dar uiți să oprești vechiul mecanism de import (cât timp încă mai funcționează), poți ajunge să primești același e-mail de două ori: o dată importat, o dată redirecționat. Ca să eviți asta, schimbă pe rând: setează forwarding, verifică dacă totul ajunge corect, apoi dezactivează importul vechi imediat ce ești sigur că noul flux funcționează.

Atenție și la spam și filtre. Unele conturi terțe tratează spamul diferit, iar redirecționarea poate să nu includă mesajele care se duc direct în folderul de junk. Dacă te bazezi pe Gmail ca să „prindă tot”, poți avea surprize. Verifică periodic contul sursă în primele săptămâni, ca să vezi dacă rămâne ceva blocat acolo. În plus, dacă folosești IMAP în aplicația Gmail, ține minte că folderele (labels) și starea mesajelor se sincronizează: arhivarea, mutarea, ștergerea nu mai sunt doar locale.

Din punct de vedere al securității, tranziția e un moment bun să-ți cureți setările. Activează autentificarea în doi pași pe conturile importante, verifică dacă ai parole de aplicație vechi pe care nu le mai folosești și revizuiește adresele către care se face forwarding (ca să nu existe redirecționări neautorizate). Dacă un cont terț e slab securizat, el devine veriga slabă din lanț, chiar dacă Gmail e bine protejat.

În final, tratează luna aceasta ca pe o fereastră de test. Chiar dacă POP încă pare să funcționeze pentru tine azi, schimbarea e anunțată pentru ianuarie 2026, fără un calendar public foarte precis. Cel mai sănătos e să migrezi din timp, să verifici câteva zile că primești tot ce trebuie, apoi să te bazezi pe noua configurație. Dacă ai conturi pe care le folosești pentru bancă, facturi sau job, nu lăsa sincronizarea la voia întâmplării: fă tranziția acum și scapă de stresul unei întreruperi exact când nu-ți permiți.